Ecoul ființei

Presimt fiorduri reci și ore adânci,
Te mai aștept înca o zi...
Presimt tăcerea ce îneacă ultimul catarg,
Rămâne amintirea timpurilor fierbinți...
Presimt valul,în surdina,dintr-o scoică
Azi pe un țărm,mâine pe altul...
Presimt gândirea bătrânelor maree:
Vom exista prin ce-am iubit...
Presimt sideful Lunii scurs in oglinzi false,
Nemulțumirea prizonierului din abis...
Presimt egotismul efemeridelor în clipa morții,
O refulare a nisipului din noi...
Presimt capcane pentru brizele marine
Patetică dorință de a rămâne...
Presimt pașii,lăsând în urmă ecoul:
" Iubirea mea ca marea!"...
" Iubirea mea ca marea"...