agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-28 | |
Tavanul se surpa treptat, imperceptibil
sub ochii mei larg închiși. Priveam spre fereastra murdară lună; Dincolo eram amândoi, și fiecare din noi, singur… îngrozitor de singur. Trează buștean începusem să aud un sunet atât de strident în inexistența lui apăsător de tăcută. Sunt mincinos de sinceră. Se poate să fie din cauza luminii haotic de ordonată sau din cauză că se apropie vârsta fragedă a bătrâneții… fragedă într-adevăr, căci dioptriile cresc direct proporțional cu anii. Îmbătrâneam singură alături de tine. Numai Cerul și Pământul îmbătrânesc împreună. Noi suntem dezorientați și bătrâni încă din clipa când ne naștem. Priveam inconștienți unul la altul în loc să privim amândoi în aceeași direcție. Muream încet, câte puțin în timp ce credeai că înflorim. - Te crezi mugure? Copil nebun… Auzeam o culoare indefinită, indefibibilă, indescifrabilă. Paradoxal ne descompuneam ca un cadavru nefericit, când tu credeai că iubirea ne dă aripi! Te-ai îmbrăcat într-un alb strașnic de negru și ai crezut că ești înger. Vedeam prin tine cum coastele transparente incandescent de patetice luminau cu un bec de 1 W. Am înghițit un negru orbitor de alb și mi-am imaginat că mai e puțin până să mă nasc din nou…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate