Cerceilor tăi vreau să le plămădesc ode,
Doar susurul lor mă trezește în zâmbet;
I-aș pune în cumpănă cu visele slobode...
Sătul sunt de vise, cu tine vreau să mă-nbăt!

Cerceilor tăi le-aș face ramuri în arte,
Doar lor le aștern fragmente de gând,
Lor le dedic vesele pagini de carte,
Cu ei să m-astepți, cu tine râzând.

Cerceilor tăi, tainic sărut să le dau,
Mai aproape de buze lipită urechea,
Doar ei să îi spun, cafeaua cum să o beau
Și ea să mă știe că eu sunt perechea.