agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-02 | | Spre Bolta Rece am plecat, în șir, nemărginiți de stele și de noapte, simțind că sfere de iluzii coapte nu și-au sfârșit sfințirea lor cu mir. În poarta hanului, unde poeții, înfrigurați, s-au tot călcat pe tropi rămaseră în urmă niște gropi, în care s-au mutat, apoi, pereții. Că larmă, vuiet de alt început, speriat-a lumea bună, strânsă-n taină, prin colțuri de careu cu neagră haină și fluierul de meci pe sub șezut. La masa-n L dispusă, rotocoale de fum se tot suiau, semnal discret, și fețe albe, date cu apret, se oglindeau în farfurii, mai goale. Sare, piper și zahăr cristalin avea pe limba grea de așteptare cu bășicuța poftei, fiecare greu ascunziș, de-al vorbei pelerin. În zumzet de albine și de muște, cu fâlfâieli de pagini peste prag, pluteau în aer muzele ce-atrag și-n amfore de gât împart găluște. Deodată, țipăt aprig sparge tot geamlâcul serii ca de catifele: șefa de han tăiat-a fripturele și vrea să ni le dea pe toate-n bot. Alma-n război ia lancea și se duce să dea și ea măsură-ntreagă-n gong și-ncearcă să explice: „Oh, it`s wrong, noi n-am cerut nimic, pe Sfânta Cruce! Noi vrem patronul! Tu ești un nimic o halcă vorbitoare din greșeală, noi aer vrem și-atât, și masa goală, pe care-ncet să ardem, la foc mic!” Se-nvârtoșa cu spor masiva șefă: „Ați vrut meniu complet!” (un zâmbet gros) „Și-am fript cocoșii toți!” (spaimă prin os) „Luați măcar o inimă și-o grefă!” (În siguranță, se grefase clar măritul Silișteanu pe-o bărdacă de vin cu-accelerație și, parcă, roșul aprins nu colora pahar.) În luptă cu-acea crâncenă vestală, Maria și Florina au ajuns, cu miere-n gesturi și cu graiul uns de versuri, spre victoria morală. Iar fiecare și-a luat, apoi, fripturi, cartofi prăjiți și tochitură, că de așa poeți vânjoși la gură rămas-a în cuhnii doar usturoi. Și pe la stâlpii sălii dat-au coajă, frecând toți chelnerii de zor cu ai, când adunarea poețească, vai, a început să cânte ca-ntr-o vrajă. Mugur de fluier oțelit în corzi a prins, din colții bolților cu stele, fuioare vii. Globulele rebele turnau cu sânge-albastru-n glas de lorzi: Claudiu Banu, pustiit de îngeri, Șerban Axinte, albul vertical, Magul Mitruț, cu-al Armoniei șal, Bobadil-Andu, cu râși ochi, de plângeri. Intrase cornul lunii-adânc în han și boxele, de-acum, păreau crăpate de vocile cu foc și diamante ce zvârcoleau zăpezile de-alt an. Curgea cu bere brună în pahare sau blondă, la mai negri, după gust, iar vinul roșu, prefăcutul must, turna pelin pe bărbile amare. Autografe ne lăsam, botez pe frunze-prunci, ajunse-Antologie prin grija Almei. Cartea ruginie ieșea din porți prin chei în fa diez. Iar basmele-au tăcut târziu, desagă de toamnă literară-n timp a fost. La masă, Eminescu intra-n cost pe când, ca ornament, povestea Creangă. (De remarcat, sunt clar de remarcat feline șei, dar și flori parfumate, ce ne-au ferit privirile-mbătate s-ajungă tulburi și cu gând gripat.) Fatal venit-a, tristă, cu uluca, o rupere în garduri de oniric. Ne-am despărțit și-mpuținați în liric plecat-am cu taifas, spre Măriuca... (va urma)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate