ne rostuim cuvinte poeme virtuale
cale spre cer eu sunt tu ești el este
creștem copaci cu rădăcinile în sus
culori din vis în visul sferelor celeste

tălpi de miriapod tivind cu zbor planeta
petale de cenușă întoarse spre pământ
din praf de stele să renaștem Atlantida
lamelobranhiat rotind cu morile de vânt

aerian tulpini în arabescuri mânăstire
spoind atomi cu var să nu surpăm altare
zidiri de frunze-n piatră printre pietre
să înflorim albastru la Voroneț ștergare

întru` Dumnezeire îngeri aripați de lut
asexuat lumină-n coastă abur ne afumă
ceară cu limbi de clopot mieii la iernat
ne pasc în somn cu dangăte de brumă

neistovit izvor de humă cetele de nouri
cu alb neprihănit ne mai aleargă-n gând
și fulgi de păsări albe ne spală de păcate
ca semn că peste lume vor ninge în curând

culori din vis în visul rotund al emisferei
țurțuri de brad spărgând baloane de săpun
și creionând parfumuri în globuri colorate
ne vom zori colind spre noaptea de Crăciun