Propriul meu nume este o temnita
in care plange cel pe care l-am inchis.

Fara incetare ma straduiesc sa inalt zid roata in juru-mi;
si, in timp ce zi de zi acest zid creste spre cer,
in adancurile beznei mele eu intrezaresc
adevarata mea fiinta.

Ma mandresc cu acest zid inalt;
si de teama celei mai mici sparturi,
eu o astup grabnic cu tarana si nisip:
dar avand mereu grija de numele meu,
eu ma departez neincetat de adevarata mea fiinta.