Mi-e iarna neninsă de-o vreme
Și toamna neplânsă de-un veac
Doar vara e uscată tot timpul
Eu râd si plâng primăvara.

Prin brațe îmi curg ființe
În ochii mei se pierde-a-ta șoaptă
Din ureche îmi curge privirea
A ființei ce am fost cândva.