agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-08 | |
în telefon poveste de dragoste târzie
în telefon poveste de dragoste târzie ecran cu sentimente scufundate pe ecran poze cu mine fulguind, cu câteva zâmbete ale tale acul kilometrajului blocat la 180 la ora nu mai vorbim nimic, avem aerul că trăim o muzică pasională, prea lentă pentru sânge în telefon poveste, o operație care s-a terminat am lăsat să se scurgă tot sângele l-am spălat și acum e cuminte, nu-și mai actualizează nimic, pe ecran creierul lui face rândurile obișnuite acum ne lăsăm pe spate, dansăm o muzică pasională, prea lentă pentru sânge prea lentă pentru nimic următorul cadru este un mesaj din tavernă degetele înghețate în buzunar mâna crispată pe telefon au scris ce ți-ai imaginat atât de mult timp: covor pătat de vin trupul din chin l-am scos, l-am uzat, niciodată spălat, către tine îndrept/trimit la universitate o școală de scufundări în pământ, pentru cursuri încercați: -începătorii nu trebuie să mai înceapă -un nivel final nu se atinge niciodată -o femei finală nu există ușor dezhidratat capul meu în rama ultimelor culori s-a păstrat cine este obosit, făpturacurcubeu al acestei clipe neterminate cine scrie, re-scrie drumul în pielea de hârtie a șarpelui, lunecăm amândoi peste sâni dansăm dar sângele nostru nu se unește să zicem cine înghețat în parc urmărind cum copacii sociali se degradează treptat într-un trunchi mângâi fruntea iubitei de sub mână îmi fug sparte apoi topite re-creându-se în picături fragmentele ei de gesturi dansăm dar sângele nostru nu… rând pe rând literele ultimului mesaj devin fotografii, în una din ele trag cu un kalașnicov în restul nu contează, nici o pauză între gloanțe doar oamenii care se degradează treptat în obrajii lor mângâi fruntea iubitei de sub mână îmi fug apoi topite în picături din care sângele nostru… l-am lăsat pe tot să se scurgă până la intrare pe mâna de pe clanță scrie mereu: „începătorii nu trebuie să mai înceapă” fără început și fără final fug sparte telefoanele ideilor mele nu mai comunică între ele, ca o mână chircită întrebând de un creier duc străzile grele în cârcă așa cum mi-aș fi dus copiii nici o pauză între gloanțe de sub pielea de hârtie a șarpelui dansăm până când sângele nostru nu…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate