v-am memorat de fiecare dată rupând infinității
câte-un număr
dar a venit un șoim de vânătoare și mi s-a așezat
tăcut pe umăr

mă tot strângea clonțos și cu putere nu mă durea
că umăru-i de piele

apoi v-am împărțit pe toți la doi să văd cât este
spațiul de întins
dar a venit alt șoim de vânătoare și deîmpărțitul
însuși m-a învins

azi gol de mine umăr nu mai am și rădăcini de cer
de sânge mi s-au prins
eram cuierul-pom al nimănui pe care vânătorile
l-au nins

cu șoimi clonțoși cu ascuțite gheare dar soarele
-i de piele nu mă doare