v-am ucis!
v-am ucis chiar azi!
v-am ucis cu mainile acestea
ce v-au mangaiat tristetea,
cu palmele acestea doua
parguite de timp
care v-au cules
durerea lacrimilor
prelinse pe cioburi
pe amintiri
sau pe morminte,
da,
v-am ucis!

cum altfel
sa explic impreunarea degetelor
singure
in noapte?!

v-am ucis,
din greseala
de a ma fi apropiat
prea tare si prea inalt
de pasul
ce-l trageati
zdrobit prin zapada,
v-am ucis
pe voi
am ucis
o credinta
ucis
e sufletul meu.