te uiți la ea plîngi ea nu privește-napoi degeaba-i explici
golește cuvînt după cuvînt
iutele îl arde în degetele ascuțite pe plușul subțire
din tipar cad literele nu mai suportă plumbul
lor nu li se pare bacovian nimic ele nu suspină
osîndă iubirii aceleia veșnice neînțelegeri

să îi spui totul în exact cinci minute
cît lasă ea între două abise
apoi va adormi la loc și va visa același plîns zbuciumat
despărțită în două ziduri abrupte apa din corp se va curba
celula va căuta răspunsul precum un cîine amușinînd floarea din covor
osîndă iubirii aceleia veșnice neînțelegeri

gramatica singura ce o recunoaște ca pe-un calif
ea taie cu ascuțișul palmei sentimentul
în tine semnul întrebării se va preschimba în virgulă
și vei avea atunci răgaz să privești printre punctele albe
cît să te-obișnuiești cu lama briciului el știe uneori să mîngîie
osîndă iubirii aceleia veșnice neînțelegeri