agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-15 | | Înscris în bibliotecă de Dumitru Cantea
În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân` și vara viscolește – dat-am de un sat de moldoveni ce uitaseră – săracii! – românește. I-a adus colo tătuca Þarul și le-a dat pământ, cât vezi în jur, numai că nu-ntra în el brăzdarul – cică e bocnă anul împrejur. Și-au rămas: să crească urși în stână și la sănii să înhame reni, numai c-au uitat limba română, dar în buletine-s „moldoveni”. M-au cinstit cu țuică din licheni, m-au servit cu colțunași din pește, și mi se jurau că-s moldoveni, doar că – nu pot să vorbească românește. Și-amintiră, după lungi torturi, - of, și eu mă bucuram ca prostul! – numai colo niște-njurături și-ncă un fragment din „Tatăl nostru”. Și-am bocit cu ei la despărțire, și mi-au dat și-un colte de mamut, și le-am dat volumul meu subțire pe care-l tot răsfoiau, pierdut... Dar, de atunci, nu-n tundră, ci la noi câte unu-aud cum se fălește: - Sunt și eu tot moldovan, ca voi, numai... c-am uitat „maldavenește”. Și-i de râs povestea, și-i de plâns, cum vreun tip stă chiar și-ți dovedește că adevărații români îs tocmai cei ce nu știu românește. Se dezice, fiu al nimănui, în discuții și – afișat – în presă, de strămoșii și de limba lui, Iar Moldova i-i – doar o adresă. Că nu-s patriot mă dojenește și-mi tot spune, cuvântând mereu, el mai mult Moldova că-și iubește, și mă-nvață cum s-o fac și eu. ...Lasă-mă, în graiu-mi, să bocesc spicul sec, și de sub luturi ruda – „moldoveanule”, cum zici să te numesc, care limba ți-ai trădat, ca Iuda. Nu te cred – cât fi-vai să cârtești, că-astă țară cu-al ei sfânt temei mult mai mult ca mine o iubești – dacă silă ți-i de limba ei. Dacă limba mamei ți-ai urât, dar alt adevăr pe lume nu-i: căci există un popor atât cât mai e vorbită limba lui. ...În Taimâr, cu-o sanie cu reni – colo pân` și vara viscolește – dat-am de un sat de moldoveni ce uitaseră – săracii! – românește. Și-un coșmar visez – de-atunci – prin vremi, mă trezesc și-mi zic: doamne ferește de-o Moldovă doar din moldoveni ce-au uitat, cu toții, românește. 1988
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate