Scrum

la ce te uiți? e destul loc.
după cum vezi, nu sunt chiar fleț.
pe chipu-mi, privirea unui dobitoc,
dar, zău, nici tu nu-mi pari isteț,
ba chiar puțin cam idiot.
eu n-am noroc,
tu n-ai noroc,
și'om bea împreună apă de foc,
și chiar mai bun,
vom trage adânc de tot tutun,
și'om face fum,
că nu-i deloc.

așează-te, scaunu-i gol.
ce-i drept, e frig, dar cum ar fi
de n-am avea cincizeci de grade de alcool?
doar să-i privim, ne'om încălzi.
confortul canci și luxul ioc.
ce-mi trebuie mie, am tutun,
și'om trage adânc de tot că-i bun,
și'om face fum
fără de foc,
numai cu scrum.

așează-te, să ne vorbim,
să medităm, să socotim.
și-am facea-o,zău, dar eu nu pot,
situațiunea nu suport.
piciorul mesei, dacă vezi,
mă calcă atât de rău pe nervi,
c-am bătături.
am să-l rup,
și-am să-l arunc,
în timp ce tu, tu poți să-njuri,
până am să spun că e destul,
și'om sta apoi din nou la loc,
și'om trage adânc de tot tutun,
și'om face fum
fără de foc,
numai cu scrum.

ai tu dreptate, mai e ceva!
dar, ce anume, n-am cum să-ți spun.
o mai înăuntru cineva.
aruncă scaunele-n drum
și tot ce-i de prisos, afară,
și măcar acum, întâia oară,
să bem alcool, tragem tutun,
să facem foc fără de fum,
sau invers, de-i treabă mai ușoară,
dar peste tot să fie scrum.

după cum văd, ești prost de tot,
fiindcă au trecut ore întregi,
și-n cameră nu-i fum deloc,
și nici măcar nu suntem beți...
ce mai pot acum să spun,
și ce folos dacă-i tutun,
dacă nu-i fum fără de foc
și nici foc fără de fum,
și, ce-i mai important acum,
nu-i pic de scrum,
nu e deloc.