Într-o bună dimineață, un domnuț puțin bărbos,
Prinse-o mică buburuză într-al său distins pantof.
Ce-i cu tine, a cui ai fi? Se gândi deșteptul nene,
Întrebându-se desigur dacă gâza-i de la vreme.
Ce-i cu lumea asta mare de-i întoarsă tot pe dos,
Și o mică zburătoare e la mine-n hol pe jos?
Măi să fie, măi să fie, da’ pe unde-o fi intrat,
Termopanele-s închise și balconul e blindat.
Am femeie de serviciu și îmi face casa lună,
O hârtie pe pantofi, nu putea și ea să pună?
Să o fi adus din stradă nu prea cred că se putea
Orice haină cât de mică, femeia mi le spăla!
Am bătut atâtea drumuri, am plătit valută grea
Să-și permită-o vietate drept în casa mea să stea!
La ce bună pielea scumpă din papucii clasa-ntâi
Dacă-s accesibili doml’e orișiunde, orișicui?
Ce-am ajuns să-mi vadă ochii, ghinion întruchipat
Un microb ciudat și simplu sau spion înaripat?
Dacă are-n el vreo boală și mi-e viața gata, scrum,
Banii câștigați de ieri, la ce bancă să mii pun?
Ce făcui să merit asta, eu cel bun și cel onest
Să ajungă lângă mine vietăți ce le detest?
Am atâta cale-n față, sunt un mare gânditor
Să m-atace așa o scamă ce se pierde în covor..!
Uite-așa domnuțul nostru pierde vremea de un ceas
Lasă-n urmă și serviciu și amanta și compotul de-ananas.
În vreme ce buburuza îl privește liniștită,
Nici nu zboară, nici nu fuge, nici măcar nu se agită,
Stă cuminte în pantof, adăpostul garantat
Împotriva groaznicului rece de aer condiționat
Însă mintea cea-nțeleaptă, a progresului constant
Se învârte-n cercuri ample de un farmec redundant.
Toată viața cea frumoasă uite-acuma e în joc
La-piciorul buburuzei care stă senină-n loc.
De ce ai, vrei tot mai multe și-ncontinuu te-ngrijești
Vezi de clipa scurtă, simplă, nu uita să mai zâmbești!
Liniștea e-n fapte mici, de o cauți împrejur,
Ia aminte de la gâze ce trăiesc fără cusur!