Chiar te crezi buricul pământului?
Ascultă-mă, copile,
nu ești pâinea mea
nici paharul cu apă
nici măcar aerul pe care îl respir.
Asta înseamnă, evident
că pot trăi fără tine.

Sunt eu, aici
vie
întreagă
compactă
intactă
și singură...
nu sunt fericită, dar trăiesc.

Inima-mi bate constant,
tensiometrul nu o ia razna
când calculează vibrația arterei .
Sângele e invariabil de roșu
și irișii nedegradabil de albaștri.

Sunt tot eu
numai că fără tine.
Sunt un androgin decapitat
zbătându-se într-o cămașă de forță.
Credeai că o să mor?
Nu ești nici pâine, nici apă, nici aer
trezește-te!