Poezia sufletului meu

Trăiesc prin poezie
Căci sufletul mi se inalță,
Când versurile pe hârtie
Încep să prindă viață.

Mi-e drag a scrie poezii
Căci sufletul mi-o cere,
El se hrănește din ce scriu
De-i bucurie sau durere.

Așa cum sufletu-i nemuritor
Și poezia îl urmează
În drumul lor spre nemurire
Au poposit la mine-n casă.

Eu sunt un slujitor umil
Al propriului meu suflet
Și ca un scrib mereu îi scriu
Prezentul și trecutul.