În stratul de litieră
Care humus formează,
Din zona de lizieră,
A unei vechi păduri,
Și-n care anelide încet se comasează,
Să macrodescompună mici fungi, dar și levuri,
Prin lungi galerii care pământul afânează,
O râmă îndeasă o frunză trăgând-o de nervuri,
Iar jocul se repetă de mii și mii de ori,
În umeda litieră, cu frunze triturate,
Milioanele de râme mâncând pe săturate,
Răspândesc nutrienții prin ai solului pori.
Întreaga necromasă, de frunze, rămurele,
Pe rând e consumată de fungi și de bacterii,
De mici heterotrofe care conțin clorele
Și multe diplopode, ce mistuiesc materii.
Gazos, solid, organic, carbonul memorează,
Biotice prefaceri princare a trecut,
În apă se dizolvă și se particulează,
Grăbit să reia ciclul, rapid, de la început.
Prin vase capilare, lichidul vieții urcă,
Mustind de minerale, pe care le-a înglobat,
Ionii de potasiu și sodiu, îi aruncă,
Spre suprafața gliei, de unde au plecat
Și fosfor, zinc, magneziu, fier,
Sunt iarăși dizolvate,
Trăindu-și ciclul efemer
De mineralitate.
Rizobialele cu spor
Azotul îl fixează,
Prin rădăcinile ce mor,
Îl mineralizează.
Ciupercile compost produc
Cu ale lor micelii,
Aport organic ele aduc,
Pentru alge, bacterii.
Când aceste procese
Pe rând se vor sfârși,
Vor crește plante dese,
Care vor înflori.
Veni-vor multe gâze, care polenizează
Și va cânta natura de al lor dulce alai,
Iar noi, vom da uitării cum totul se bazează,
Pe niște anelide și un pumn de mucegai.