Am fumat o țigară cândva
Din setea oarbă de a-mi intoxica plămânii
Și din dorința de a trece dincolo
de timp și reguli mai mult sau mai puțin morale
Poate doar formale și urmate din respect
Pentru cerneala care le-a scris...
Am fumat o țigară cândva
Poate prea incet sau poate prea repede
Poate nici nu am știut să o fumez
Așa cum scrie pe pachet
Sau așa cum o fumeaza alții.
Și totuși, am fumat o țigară cândva
Și-am aruncat apoi departe resturile.
Poate ca să uit sau poate ca să nu las urme
Dar am fumat o țigară
Care mi-a lăsat un gust amar
Și o urmă în palma dreaptă
Cu care am ținut-o prea strâns...
Sau poate ea mi se lipise de degete.
Am fumat o țigară cândva...
Și-aș mai fuma-o o data
sau de mai multe ori
Dar să fie aceeași...prima
Ca să nu devin dependentă de...
Tine...

PS:Am amețit se pare după ultima țigară...
Voiam să scriu...tutun...