Ai bătut la ușa infinitului
și ți-a răspuns
tot același anonimat perfid
al mormintelor profanate.

Noiembrie a trecut,
iar tu continui să aspiri
ceara uscată a vechilor
funeralii

...când toată omenirea
va ajunge în cripte
sorbindu-și ceara putredă
a scheletului lăcrimat

...azi, mâine, poimâine
în vecii-vecilor

pe timpul unui cântec flegmatic
și al unor tunete stereotipe.