am sa incep acum o poezie in care nu se intampla nimic
o poezie ca o iubita careia nu mai ai nimic sa-i spui sezand goala revarsata intre
un trup gol care isi ascunde chipul dintr-un fel de pudoare si nu stie

(poemul gol vuieste de credinta iti acopera spatiile cu mari cu iarba)

ea iubita uneori canta dimineata pieptanandu-si parul asta iti amintesti
si te apropii de ea uitand-o din nou iubind de fiecare data
cele cateva clipe ale inceputului uitarii si apoi noaptea iar un somn fara vise
in care ti se reveleaza spatiile enorme ale unei luciferice abis-inii
desertul
cu ochii uscati pe dinauntru de nesomn privesti cutia craniana cu lumina de neon
creierul tau sferic iradiind boltit deasupra ta pulsand si palpitand
pulsand si palpitand
iar cand te trezesti cu capul limpede dai peste o fereastra goala
auzi apa curgand proaspata
la robinetul din baie sunetul ei impudic
iti doresti sa te fi intors demult dar erai intotdeauna aici
(batranul isi priveste sanii de adolescenta crescuti peste noapte
in oglinda)







(lumina rosie se balbaie tu taci poemul gol vuieste de credinta in continuare
uneori la radio o arie de opereta bruiata de posturi abisiniene
auzi cantarea muezinului de dimineata)



adormi din nou si primul vis in ultimii douazeci de ani o visezi in halat alb
pe doamna dumnezeu cu respiratia mirosind a bautura cu ochii puhavi si tristi
iti spune ca e indragostita de tine ca a fost insarcinata cu tine vrea sa-ti arate si sanii
"poate ii recunosti" asa spune cu privirea ei inlacrimata
dormi inca mai profund un vis in toiul unui vis ea vine si acolo te locuieste
acum e femeia cu barba isi apropie respiratia ei duhnind a bautura de gura ta
si nu ai ce face nu poti sa tipi intrucat dormi dus nu poti sa sari in picioare si sa
iesi gol afara pe strazi sa tipi ca arhimede am gasit "am gasit" sa urli este "este" et caetera
doamna dumnezeu te saruta arhimedic cu barba filosofului doctor halatul ei alb superb
nu ii ascunde sanii plini de lapte incepi sa ganguresti si parca te trezesti
fericit pur inlacrimat o dimineata vinetie in care incepi sa canti la donna e mobile in balcon
privindu-ti vecinul in maiou cel din blocul vecin facand aceleasi gesturi
ca si tine cu o precizie matematica