agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-25 | |
oare de ce trebuia să fie orașul ăsta atât de departe?
nu e nici ultima Thule nici Samarkand, are un nume aproape banal din acelea care se înscriu pe buletine la rubrica "locul nașterii" în orașul ăsta departe înseamna un pic mai mult decât vă închipuiți că ați putea să vă întindeți privirea mai înseamnă ceva mai încolo decât v-au purtat pașii sau mai simplu depărtarea are nume de cafenea după colț la mama acasă small city nights în orașul ăsta nu se joacă pe roșu ar fi de-a dreptul necinstit să îmi luați și puținul din batistă singurul hotel e în palma mea dreaptă și avem locuri destule chiar și în seara de Ajun în orașul ăsta somnul are alt nume știut doar de fata care îmi spune trezește-te! e vremea să umbli din nou pe străzi s-au aprins luminile la Anderseni adu-mi te rog și mie o prajitură mică-mică tu poate că știi cum să le ceri ce păcat că a murit bunica am fi mâncat numai noi toate prăjiturile aproape numai noi - s-a corectat jenată am fi dat și altora uite închipuie-ți că veneam noi flămânzi să ne cerem nouă prajituri e aproape miezul nopții primăria a plătit jocuri de artificii pasul meu nu mai e de piatră e doar un pantof prea subțire lipăind prin bălțile din orașul meu parcă și eu am fost un oraș odată demult măsurabil cu pasul lipăibil cu pantofiori roșii sau negri și mereu mereu tânjind după zăpezi albastre îmi place să mă dau cu sania prin mine na! aș fi vrut să fie frig fereastra e înca departe oare unde o fi casa Andersenilor (dacă nu ai să o cauți nu ai să știi niciodată) și oare unde să o caut oare unde oare unde... ce simplu era în orașul meu poveștile s-au oprit într-o carte de telefon ca să reapară în vrăjile copiilor undeva pe un geam sunt urmele nasului și buzele amintirile unei trinități pensionate și retrasă ca de obicei între amintirile altor pești zburători mi-ai adus prăjituri? ți-au dat? câte mi-ai adus? neputincios am ridicat mâinile iar ea s-a repezit la buzunare oare cum te înghite pamântul? oare pune sare sau te manâncă pe nerasuflate? astea erau deja niște dileme ți-au dat! ți-au dat! uite ce multe multe multe prăjituri mi-ai adus! aveam buzunarele pline de prăjituri mi le strecurase cineva când mergeam ...sau când m-am oprit... oare? hmm...ați primit multe prăjituri din mers? un bătrin trecea strada mușcând dintr-o felie de cozonac noi cerându-ne nouă prajituri ..... Amelie Moș Crăciun există Iar tu ai descoperit focul Merry Christmas !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate