agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5060 .



Poveste de Crăciun
poezie [ ]
aș vrea să fiu orașul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nexus ]

2004-12-25  |     | 



oare de ce trebuia să fie orașul ăsta atât de departe?
nu e nici ultima Thule nici Samarkand, are un nume aproape banal
din acelea care se înscriu pe buletine la rubrica "locul nașterii"
în orașul ăsta departe înseamna un pic mai mult decât
vă închipuiți că ați putea să vă întindeți privirea
mai înseamnă ceva mai încolo decât v-au purtat pașii
sau mai simplu depărtarea are nume de cafenea
după colț
la mama acasă
small city nights
în orașul ăsta nu se joacă pe roșu
ar fi de-a dreptul necinstit să îmi luați
și puținul din batistă
singurul hotel e în palma mea dreaptă
și avem locuri destule chiar și în seara de Ajun
în orașul ăsta somnul are alt nume știut doar de fata care îmi spune
trezește-te! e vremea să umbli din nou pe străzi
s-au aprins luminile la Anderseni
adu-mi te rog și mie o prajitură mică-mică
tu poate că știi cum să le ceri
ce păcat că a murit bunica
am fi mâncat numai noi toate prăjiturile
aproape numai noi - s-a corectat jenată
am fi dat și altora
uite închipuie-ți că veneam noi flămânzi
să ne cerem nouă prajituri
e aproape miezul nopții
primăria a plătit jocuri de artificii
pasul meu nu mai e de piatră
e doar un pantof prea subțire lipăind prin bălțile
din orașul meu
parcă și eu am fost un oraș odată demult
măsurabil cu pasul
lipăibil cu pantofiori roșii sau negri
și mereu mereu tânjind după zăpezi albastre
îmi place să mă dau cu sania prin mine
na!

aș fi vrut să fie frig
fereastra e înca departe
oare unde o fi casa Andersenilor
(dacă nu ai să o cauți nu ai să știi niciodată)
și oare unde să o caut
oare unde oare unde...
ce simplu era
în orașul meu poveștile s-au oprit într-o carte de telefon
ca să reapară în vrăjile copiilor

undeva pe un geam
sunt urmele nasului
și buzele
amintirile unei trinități pensionate
și retrasă ca de obicei
între amintirile altor pești zburători

mi-ai adus prăjituri?
ți-au dat?
câte mi-ai adus?
neputincios am ridicat mâinile
iar ea s-a repezit la buzunare
oare cum te înghite pamântul?
oare pune sare sau te manâncă pe nerasuflate?
astea erau deja niște dileme

ți-au dat! ți-au dat!
uite ce multe multe multe prăjituri mi-ai adus!

aveam buzunarele pline de prăjituri
mi le strecurase cineva
când mergeam ...sau când m-am oprit... oare?
hmm...ați primit multe prăjituri din mers?

un bătrin trecea strada mușcând dintr-o felie de cozonac


noi cerându-ne nouă prajituri


.....

Amelie

Moș Crăciun există

Iar tu ai descoperit focul

Merry Christmas !

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!