politică și vis cu litera Qoph



1. să ne apropiem de circul înfrînților cu o reverență,
îngerii Abelé își caută sosiile într-o țară de praf rece

veniți, strălucitori zei de carton,
aprindeți în oraș lumina cu care se vor îndopa
obrajii aurolacilor din jurul Palatului Parlamentului,
vorbiți într-o limbă tare despre lungimea intestinului
gros și felul în care se reflectă Constituția umoristică
pe scala slăbiciunilor omenești,
scoateți untul din cuvinte și juisați,
poporul vede în voi sexul comunal,
felinarul roșu din Calea Victoriei și luminal


și din nou doamna Bridge își lungește gîtul peste pod:
de la un mal la celălalt,
discursul despre cultivarea la om a dragostei de țară
va scoate morții din groapa comună a iluziilor.
și în vis ei rămîn umflați și lenți,
morții mamelor de carton



2. să ne trezim, așadar, în fiecare noapte și
să ne îmbrăcăm în îngeri parțial color.
de jur împrejur, fețele bine luminate ale
zeilor de carton se descuamează cum pielea
de sclipici a prostituatei din gară.
în fața fiecărui afiș electoral
stă umbra unui Humbaba ce ne va tulbura
somnul și buna digestie de peste ani:
nu mai sîntem tineri și intestinul gros
macină acum în andante muzica de tribună


peste praful rece al Estului
se așterne masca de operetă a revizuirilor:
cel mai bine costumat este acel minidictator
anexat unui trombon făcut după topirea
secerii și a ciocanului.
nici măcar sexul nu i se mai vede,
darămite nexul.
important e că suflă.


la miezul nopții voi sta în genunchi
în fața ușii de la sobă și voi mînca cenușa zilei.
din pielea de înger voi ieși mai drac
și voi citi tot ce trebuie să știu despre om
dintr-o broșură guvernamentală.


se vorbește cam mult la Academie
despre rolul îngerilor în experimentele
socio-politice.
expertul în îngeri a avut o înmormîntare săracă.
a venit și domnul Pleșu și a luat notițe


3. să nu ne aprindem iluzii în ceafă:
tot glonțul ne va străpunge mai ușor speranța.


ne vom liniști pe măsură ce hipofiza noastră
de stres va începe să dea rateuri și atunci vom
bea din ce în ce mai multă apă din Dîmbovița.
nu vor mai face valuri degeaba teoriile despre
globalizare.
vom avea iluzia că harta ține loc de fericire,
în timp ce anumiți indivizi, cu craniile lor rase,
vor strînge hățurile pămîntului și vor pleca
acasă, la Bumbești Livezeni, cu calul nostru de rasă.
cum să tai un cal de rasă și să-i scoți ochii
cînd alături stau ăia de la BBC și filmează
la comandă cît de barbari sîntem
cînd nu ne vindem țara

noapte de noapte mîncînd cenușă
voi ieși din pielea de înger
și voi pleca la mama cu metroul.
mi-e dor de oasele ei, patrie



4. nimeni nu iese prea viu din
iluzia că zeul cetății este un președinte apar.
stăm ce stăm în mirosul de tămîie și ne rugăm
pentru sănătatea președintelui, pînă ce ne trezim
într-o bună zi că degetele noastre descărnate
nu mai pot cuprinde trei octave ca înainte,
în timp ce aripile domnului președinte sînt
din ce în ce mai largi, zborul mai înalt.
nicicind nu poți ajunge vulturul de apă: cuibul lui
crește în plaurul unei hiperbole.
pianul nostru s-a dezacordat


veniți, acordori de carton, să descompuneți în scînduri
instrumentele noastre de acutizat pofta de viață,
tocați în note mărunte și tonuri calde iluzia că
viața merită trăită oricum cu voie de la președinte.
unii nu se mai satură să fie la fel de domni
pe cît au fost de tovarăși,
în timp ce pielea mea de înger s-a întors pe dos
plină de sînge.

ne aflăm din nou într-un plan sub presiune.
în zona seismică Vrancea, localnicii fac mămăliga
mai groasă și astupă cu ea găurile din trupul
copiilor fără viitor, care vin pe lume tot mulți
și mici ca pe vremea împușcatului.
avem poftă să ne-o punem prin internet.
satul înflorește în www.mucegai.ro.
copiii satului pleacă în rai direct din burți de cargoboturi.
și ce-ar mai spera, în fond, de la sodomia națională?


5. ce știe Europa despre noi, de fapt, decît că avem
o mică deschidere impudică la Marea Neagră, că am avut
o țară și am dat-o pe un bazar, în timp ce peste
obrazul cast al intelighentiei se așterne fumul
gros de la petardele de celebrare a VIP-urilor?

într-o noapte, pe la ora douăsprezece,
cînd ne vom trezi din somn și ne vom îmbrăca
pentru plimbarea ceremonială de somnambuli
de carton, Europa va trece și ea pe acolo,
mai trează ca niciodată, însoțită de ultimul ei
amant: nu va avea ochi pentru noi,
îl va sorbi din ochi pe el, nebunatica




6. dacă ai apucat să cobori în circul iluziilor
ca înger, ești pierdut, zilele sînt mai scurte
în țara care nu te mai vrea.
te-ar hrăni ei, guvernanții, și cu crochete
pentru pisici, însă tu,
cetățeanule, ești un papagal cu ciocul mic.
asta ți s-a băgat în cap că trebuie să faci
ca să ajungi departe.
cît de departe ai ajuns, se vede numai acum,
cînd te scoli la miezul nopții, te așezi în genunchi
la ușa sobei și mănînci cenușă

domnul Freud nu a avut dreptate.
sexul nu poate începe să roadă ființa
pînă ce nu i-ai dat îngerului puțină cenușă
pe gușă

între un raport de țară în creștere și altul
nu e decît un mal de idei ce transformă
oamenii în variabile rîuri aleatoare: pe hîrtie ei par
curgeri domoale, dar mogîldețele de mai apoi
se zvîrcolesc și au crampe, ba chiar și convulsii..
lungimea la laț este constanta universală
a poporului meu fără libertate interioară



7. măcar de-aș ști să tai ultimul copac
din cerul de noroi al patriei
fără să mă doară poziția de capră a vecinului
în care se complace doamna Bridge:
așa cum stă, privind senină trecerea Dîmboviței
prin fața tuturor victoriilor noastre asupra cartonului,
trecutul pare un iubit vicios al Estului,
iar viitorul un oarecare amorez pofticios.
dragoste la summit sa fie, că prețul se stabilește după

în timp ce noaptea se prăbușește fără suflare
cum îngerul Abelé într-o fereastră logică,
mă uit la pașii mărunți cu care managerii mioritici
străbat poteca ce duce la liman și mai presar
și eu niște grăunțe: ademenită de mirosul de
pop corn, Europa ne-ar putea citi ideile incoerente
numai apropiindu-se de noi ca o găină




***
Blog Angela Furtuna