Îmi înveți pașii
luându-mi măsura notelor.
Aceeași mărime.
Din umbră îmi iei mersul,
direcția,
scopul.

Te aud cum vii.
Un ecou
pe aceeași notă,
aceeași măsură,
direcție,
aceeași.

Vii
ca un înger din vise
să-mi prelungești ființa
cu încă o măsură,
să îmi înalți o aripă,
să îmi crești una
când sunt frânt.

Îmi strigi iubirea
în ecouri
prin labirintul zilelor
care trec, niciodată.

Tu și eu
suflați din același vers,
aceeași melodie,
aceeași direcție,
în ecou.

Tu vii
urmându-mă.