sub arida boare
desprinsă din suflul deșertului
copleșită colina
se acoperă de un văl de mărăcini

violentul violet
peste care îmi alunecă mâna
într-o mângâiere perplexă
e setea nelocuită

atâția măracini sub palmă
s-au prefăcut în undă mătăsoasă

mă înec cu mărăcinii
tot mai catifelați

am pus paharul înapoi pe masă
și dispar încet în roua însetării