Decembrie mult iubit,
Cum te-am întâmpinat
Și cum m-ai părăsit...

Bradul s-a uscat,
Mirosul lui dulce s-a evaporat.
Lumânarile s-au topit,
Bradul a murit
Ucis de povara podoabelor argintii
Ce au crezut naive
Că fără pom le pot iubi.
Din staniolul strălucitor
Bomboanele lipsesc.
Decembrie, ai fugit...
Dar eu te mai iubesc.
Îmi sunt dragi
Roșul sângeriu
Și verdele viu;
Chiar dacă nu se potrivesc,
Ele încă-mpodobesc
Al meu cămin,
Ce-n alte luni e cenușiu.

Zăpada s-a topit,
Afară e pustiu.
Mi-e frig, nu pot dormi,
Chiar dacă e târziu.
De ce m-ai părăsit,
Decembrie mult iubit?