e una din acele zile
mă strînge între oasele ei sticloase boante
mă amăgește în regretabile armonii
eu
de ce să ajung aici
nu îmi povestiți despre soluții
echipajul nu mai e cu mine
a ajuns departe în orașul scoicilor pătrate
redescopăr pafumul haosului și liniștea biciuirii
de unul singur
în seturi previzibil așezate în rafturi de somn
dar mai ales acolo unde doare
înclinare între pămînt și soare o zi
între halucinația dimineții și holograma serii impecabil
pe mine se rescriu frontierele unor cuvinte
descheiate da descheiate la toți nasturii
azi noapte m-am speriat de un idol prăbușit în parcare
era mort și încă mișca îmi cerea cheile de la mașină
doar încă odată doar o promisiune doar o durere doar o trădare
vorbea despre împărăția ce o vindea en gros
așa era scris pe laptop en gros despre nopțile
în care mănînci singură chips mă voi enerva mîine da mîine
te voi lua de mînă vei vedea ce s-a ales din zilele noastre
nu mai e ce a fost deși ce a fost mă doare aproape armonic
aproape încă odată