S-a nascut
in cortul de oase botezat in mate de porc sange tulbure maduva spinarii zeului ucis in frig in dimineata plangerii binecuvantat de mainile mamelor vazute si nevazute treisprezece ani a asteptat in carapacea molipsitoare a binelui treisprezece ani blestemati nu a avut timp de nimic acum respira cu satifsactie aerul cu di-amante porneste la drum trece vai de absint si pustiuri intregi de oameni ridica biserici de lemn in cele mai indepartate colturi ale lumii
doarme
sub cerul intins plin de ochi deschisi portilor intunericului fara chei zornaie semnele de intrebare ce bine era acasa ce bine era inlauntru aici sunt singur nimeni nu ma asculta nimeni nu ma intelege nimeni nu ma va uita vreodata aprinde o
tigara intr-o coliba parasita in fata unei catastrofe inevitabile acum o mie de ani era tanar avea o casa primitoare o familie numeroasa era fericit toate s-au intamplat insa repede mult prea repede au intrat cu totii in pamant nimeni nu are grija de ei totul e mov totul e mult prea mov, copiii
imi sunt
privighetorile cerului, Luisa mi-e aerul pe care-l respir , tata e cerul cu ochi deschisi inlauntru
acum plec din poem e mult prea multa liniste aici vroiam sa mai spun doar ca
am murit decent la 33 de ani
cand lumea se astepta mai putin
Biserica s-a spart in doua a inceput sa ploua strasnic
tuna fulgera la marginea lumii
De atunci pamantul s-a transformat intr-o mare baltoaca
In care Dumnezeu inoata cu placere
Alaturi de fratii sai de cruce.