Volumul de poeme a apărut la Editura Princeps Edit din Iași, cu formatul B5 (14 pe 25,5), 96 de pg, cu o prefață semnată de Felix Nicolau.

Lansarea volumului va avea loc vineri, 25 martie, la Casa Pogor, începând cu ora 11:30, în cadrul evenimentului "Sărbătoarea Poeziei".
Vor lansa cărți și poeții: Ovidiu Genaru, George Vulturescu, Liviu Antonesei, Carmelia Leonte, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Cassian Maria Spiridon, Nichita Danilov, Indira Spătaru, Emilian MArcu, Horia Zilieru, Lucian Alecsa, Tucu Moroșanu și Daniel Corbu.
Vă aștept cu drag.

Autorul mizează pe o evocare imaginară, în regim de libere asociații, pe metamorfoza generată de ciocnirea vieții cu textul, pe impactul lor dramatic ce eliberează energia unei geneze. Zonele existențiale „degradate”, aparent „golite de sens”, participă și ele, convertite prin energia degajată de o diferență de potențial în raport cu auroralul poetic, la revitalizarea literei și conturarea unui sens ce le transcende. Se remarcă imagerii ale unui oniric, s-ar putea spune, de tip suprarealist. (Florin Caragiu)

Biografismul liric practicat de Paul Gorban desconspiră o originală și deloc de neglijat sensibilitate, precum și un alt mod de asumare: nu brutal ca la șaptezecistul Mircea Dinescu („îmi trag realitatea pe piept ca o cămașă”, „car imagini cu roaba” etc.), nu cinic și vulgar ca în textele majorității poeților doimiiști. Biografismul poetului în discuție aș putea spune că are o alură romantică. El este diafan și ingeniu, chiar aristocratic. Aflat într-o continuă luptă cu realul agresiv, poetul încearcă să înalțe banalul la nivel metafizic, oferindu-i un prestigiu misterios. Poemele lui Paul Gorban pot fi privite și ca fotograme, adică instantanee hrănite cu viziune și imaginerie proaspătă. Avem de-a face cu o poezie a hipostazierilor, atât ale realului, cât și ale eului poetic. (Daniel Corbu)

Aș vrea să-l acuz pe Paul Gorban de simbolism, de sinestezii incandescente, dar nu pot, pentru că îl văd limpede ca pe un romantic senin, clasicizant. Însă nici în insectarul cu romantici nu-l pot înțepa, pentru că are sprinturi suprarealiste. Ca să nu mai spun despre intertextualitățile postmoderne. Vizionar și religios, trist și bucuros, scriitorul nu obosește nicicând să fie versatil și ubicuu. Cu submarinul lui karmic, poetul traversează toate zodiile poetice. Statuile au miros, aparatul de fotografiat face poze olfactive, autobuzele și străzile au guri, o biserică se cocoață pe un bloc, drumurile au tâlpi și tot așa. O privire adamică reinventează lumea, o deviază de la rutina ei scămoșată. Minunat că se mai găsesc suflete atât de încrezătoare în personificare și metaforă. Capabile să dialogheze cu Poezia ca și cum aceasta ar fi o mamzelă delicată și șturlubatică, totdeodată. (Felix Nicolau)