Vineri, 7 decembrie, ora 7 pm, la Libraria Humanitas din Fundul Curții, va fi lansat post-gaudeamus volumul de către domnii Ioan Es. Pop și Mihail Galatanu, iar actrița Cristina Cârcei ne va recita câteva sonete din volumul despre care se spune că:

"Într-o epocă în care performanța prozodică a devenit tot mai rară, Mirela Lungu are ideea năstrușnică să reinventeze sonetul, pe care incearcă să-l adapteze la orizontul nihilocentric al lumii actuale și la ceea ce s-ar putea numi civilizația trupului. Nimic vetust, nimic anacronic în textele acestei autoare oarecum singulare, care posedă ușurința de a versifica a unui Adrian Paunescu. Căci în regia Mirelei Lungu sonetul reușește să țină pasul cu timpul, e pe rând mânios, vehement, sarcastic sau aburit ușor de melancolie. Aparține unei sensibilități contemporane, pe care poeta o travestește cu ingeniozitate în elegante haine de epocă." Octavian Soviany

"Într-o vreme când versul liber domnește cu autoritate și peste poeți, și peste mai putin poeți, faptul de a crede în poezia cu forma fixă este unul realmente singular și îndrăzneț. Iar după ce sonetul a trăit atâtea momente de glorie de-a lungul vremii, ai nevoie nu doar de îndrăzneală și talent, ci și de o intuiție rară pentru a-l conecta la spiritul prezentului. Îi spun intuiție deși ea poate fi numită și inteligență. Însă inteligența explică și poate fi explicată. Intuiția care o încorporează“ nu." Ioan Es Pop





"Sonetele Mirelei Lungu sunt spumoase - și sunt sonetele femeii îndrăgostite, orice s-ar zice, nu lipsite de frondă, sagacitate, umor, facondă. Dar Mirela nu joacă, ea este cuprinsă în sonetele pe care încearcă să le revoluționeze. Poate tocmai de aceea toarnă și un strop (ei bine, poate un strop cam/mai mult!) de condiment erotic. Este evident că textele ei nu se adresează unui anume bărbat, unic, în carne și oase, așa (pre)cum e limpede că unii adrisanți preferă să se simtă cu musca pe caciulă. Vizat, cu adevărat, este doar prototipul, eternul masculin, dar e bine ca și noi, bărbații, să ne simțim intrând în/pe sub pielea personajului. Miza Mirelei este renovarea poemului de dragoste și, în acest sens, ea urcă foarte mult, prin acest exercițiu de virtuozitate, uneori chiar prin înseși imperfecțiunile lui. Sigur, replica are, uneori, și superficialitate, dar asta face parte, până la urmă, din regula jocului. Pentru că poeta exersează o retorică deschisă. Poemele sunt destinate unui succes de public și așa și trebuiește la tinerețe. Profunzimea vine, cel mai adesea, cu vârsta și cu amărăciunile ei. Sonetele Mirelei Lungu sunt pururi tinere și e bine așa. Din când în când, cineva trebuie să mai aducă prospețimea în poezie. Mirela Lungu e o spadasină a sonetului. Un gen de pe care varul s-a coșcovit ca de pe viața falnicei Veneții." Mihail Gălățanu