Editura Integral vă invită miercuri, 28 mai, orele 18.30, la standul AER din cadrul Târgului International de Carte Bookfest la lansarea volumului de versuri „Ghilotina cu miros de scorțișoară”.
Autor Sorin Lucaci.

Vor fi prezenți scriitori și jurnaliști, oameni de cultură și artă, apropiați ai poetului.
Prezentarea evenimentului de lansare a cărții o va face Dl. Costel Postolache, directorul editurii Integral.
Acțiunea va prilejui un moment de lectură publică a poetului și prezentarea volumului de către invitații săi: Mihail Gălățanu, Horia Gârbea, Marius Ghilezan, Ciprian Burcovschi, Mugur Grosu, Ofelia Prodan, Marius Surleac, Andrei Zbîrnea.


Sorin Lucaci abordează al treilea volum de versuri al său cu o sensibilitate ultragiată de rutina și de absurdul cotidian, dar și cu o nonșalanță jucată. El vrea să zburde pe sîrmă clamînd că nimic nu-l atinge și că nu e impresionat de hăul de sub el, dar în același timp ține să i se vadă lacrima și chiar își expune uneori cicatricile. Această contradicție permanentă și asumată înfățișează natura de veritabil poet a autorului, fragilitatea sa răsucită în frondă. A ales un titlu de-o suavitate și un estetism amintind de poezia anilor 70 - „Ghilotina cu miros de scortișoară” – iar apoi, dincolo de copertă, desfide întreaga lume, aruncă pietre, sparge geamuri, „scuipă răutatea atavică a lumii” și visează s-o ferece într-un puț părăsit sub o mie de lacăte. Sorin Lucaci, asemeni atîtor poeți, se iluzionează că „poezia poate deveni o tehnică de supraviețuire / poezia poate deveni cea mai tare combinație” și, ca pe toți aceia, iluzia sa îl califică drept poet. Unul în care am căpătat încredere (Horia Gârbea)

Versurile lui Sorin Lucaci au prozodie cromatică și energie explozivă, cuvintele sunt dăltuiri fine în zidiri trainice. Îmbrățișările voluptoase ale trainicului cu efemerul, înadins ticluite în fața dimensiunii esențiale a existenței umane, moartea, pentru a o descompune de tragic, aduc un elogiu vieții. Nimic înfricoșător sau nihilocentric, doar o vitalitate pastelată, pentru că –nu-i așa – și poetul poate fi un bun creștin, în stare să privească evenimentul ca o trecere, nu ca pe o ghilotină. “Acum vă vorbesc dintr-un sicriu cu redingotă și joben / sau din blana unui viezure mort de spaimă / de azi înainte n-am să vă mai vorbesc / decât prin gura unui leu de marmură.” Autorul pune un gargui, precum “un suflet deshidratat de îndoieli,” în lirica vremii pentru a îmblânzi răul și a-i face pe cititori mai hotărâți să acționeze în trecerea de la ușa pe care o deschid, la ușa pe care o închid, așa cum descria poetul Lucian Blaga parcursul vieții. (Marius Ghilezan)