nu te-ai sinchisit toată iarna
că landoul cu păpuși zace-n noroi și zăpadă
că-i ruginesc roțile nu te-ai sinchisit că vântul rece
dărâmă zi după zi cuibul rândunelelor


fără să clipești ai lăsat în plata domnului
trandafirii de pe rondouri
nu ți-a păsat de mărul
ce amintește pământului să rămână rotund

nu ți-a păsat că-n jurul tău mor atâtea lucruri
încât nu-ți mai rămâne pentru a-ți liniști
privirea
decât un curent dinspre fereastră spre ușă

și te minunezi încă te minunezi

că frigul chiar și vara te prinde de braț
și-ți șoptește-n surdină urmează-mă