STEPHAN DRUBE - STRAINUL APROPIAT DE ROMANIA



DISCURS VIZUAL DESPRE O ANUMITA ROMANIE EUROPEANA




Începând de ieri, 15 septembrie, și până pe 30 septembrie, Complexul Muzeal Bucovina, în cadrul spațiilor expoziționale ale Muzeului de Istorie din Suceava, România, găzduiește expoziția de fotografie intitulată STRÃINUL APROPIAT, semnată de artistul german STEPHAN DRUBE, fotograf, cercetător și documentarist al impactului modernității asupra mediilor tradiționale de existență umană.





Absolvent al Academiei de Artă din Hamburg și al Universității din același oraș, unde a studiat arta, etnografia și sociologia, profesor la Hamburg și la Colegiul Humboldt din Caracas (Venezuela), Stephan Drube a devenit un prieten al României încă din 1975, când a vizitat pentru prima oară o țară de a cărei cultură tradițională s-a îndrăgostit.



Mesajul artistului este acela că, în concertul multicultural al națiunilor ce s-au adunat în jurul ideii de integrare europeană, România posedă, prin instalațiile sale tărănești active,unice in lume la ora actuala, si care urcă din vechea civilizație încă păstrată pe teritoriile noastre, o comoară de originalitate, tradiție și cultură autentică, ce poate fi una dintre cele mai atractive oferte ale acestei țări și care poate interesa cetățeanul occidental și ochiul interesat de inedit al cercetătorului perseverent.









Păstrarea, conservarea și dezvoltarea acestor centre de tradiție continuă rurală din România, în cadrul unor rezervații antropologice și etnografice, pot fi o baza de plecare pentru un anume tip de turism cultural și ecologic, in jurul căruia industria turistică aferentă își poate dezvolta ramificațile economice ce sunt capabile sa ridice bunăstarea locuitorilor, prin crearea de locuri de muncă, prin inițierea de puncte și zone de interes pentru străinătate, prin ridicarea prestigiului inițiativelor românești.







Însuși guvernul german este preocupat de astfel de cercetări și inițiative, precum și coroana britanică, prin interesul cu care însuși Prințul Charles privește și protejează zone străvechi de civilizație originală din Transilvania. Semnalul lansat de Stephan Drube se bazează pe o bună cunoaștere a României, pe care a bătut-o cu piciorul. Astfel, de-a lungul timpului, i-au devenit tot mai cunoscute cărările din Vrancea, Sibiu, Apuseni și Maramureș, iar „expedițiile” sale românești au fost făcute publice prin expoziții deschise la Institutul Culturii Române și Universitatea Humbold din Berlin, la „Leibnitz_Institut für Länderkunde” (Institutul geografic de stat) din Leipzig, la „Siebenbürgisches Museum) (Muzeul sașilor transilvăneni) din Gundelsheim, iar în 1997-1998 și în România, al Muzeul Þăranului Român(București), Muzeul Brukenthal (Sibiu) și la Muzeul Maramureșului (Baia Mare).









De peste trei decenii, Stephan Drube revine mereu în România , interesându-se în mod constant de problemele actualității cu care se confruntă oamenii, mai ales meșteșugarii rurali, devenind un adevărat mesager al speranței acestora și al României în general de a-și păstra identitatea în noua structură europeană și de a nu își pierde specificul culturii tradiționale, sub presiunea artificială a unui globalism greșit înțeles.






Cercetarea lui Stephan Drube s-a transformat, cu timpul, atat cantitativ cat și calitativ, dintr-un proiect științific oarecare, într-o adevărată luptă „pentru conservarea a ceea ce el a numit unicitatea rămânerii în urmă a României, cu alte cuvinte într-o luptă pentru crearea unor regiuni-muzeu locuite de țărani și meșteșugari încurajați și motivați financiar, care să-și exercite profesiile și să-și vândă produsele vizitatorilor interesați să cunoască direct, nemijlocit, forma de existență, moduri de producție și tradiții culturale străvechi”.








Stephan Drube consideră că „o asemenea cale de integrare în Uniunea Europeană ar asigura României șansa de a oferi ceva atrăgător, chiar ieșit din comun, ajutând-o să nu alerge doar cu sufletul la gură în urma modernismului, ci să participe la evoluțiile moderne păstrându-și specificul și conștiința de sine culturală”. Autorul se adresează, conform propriilor mărturii, cu „un imbold de meditație, către reprezentanții elitei românești, de a se gândi când, în care viitor, va dori să-și reconsidere originile rurale, să și le atribuie și să-și valorifice abundența de calități”.




„La început, am ales România pur și simplu pentru că eram conștient că există mai puține solicitări pe burse pentru Europa de Est.
După primul teren mi-am dat seama că va fi într-adevăr o experiență inedită.
Am optat pentru că aveam nevoie de un mediu care să poată funcționa ca documentație comparabilă cu ce făcusem până atunci în studiul referitor la Bavaria.
După multe încercări de obstrucționare, statul român mi-a acordat bursa; îndrăznesc să cred că am fost unul dintre ultimii occidentali cărora li s-a permis să se plimbe liber, fără însoțitor, prin diferite regiuni ale țării.
Cu toate acestea proiectul meu a fost dus la bun sfârșit. Succesul lui se datorează în mare parte înțelegerii de care au dat dovadă „subiecții” mei, care între timp mi-au devenit prieteni, însoțindu-mă pretutindeni în gând”.(Stephan Drube)
Dar cine sunt acești prieteni ai lui Stephan Drube? Ei bine, răspunsul este o revelație: ei sunt rotarul satului românesc, morarul, potcovarul, fânarul, oierul, olarul, sculptorul în lemn, cioplitorul, tâmplarul, țesătoarele și cusătoresele tradiționale, închistritoarele de ouă sau torcătoarele, din ce în ce mai puțini și din ce în ce mai marginalizați de piețele economice românești actuale. Germanul Stephan Drube atrage atenția României, prin expoziția sa de fotografie STRÃINUL APROPIAT : „ În cultura tradițională aveți un mare potențial pentru viitorul dumneavoastră în cadrul Uniunii Europene. Nu-l irosiți, ci lucrați la proiecte prin care să-l puneți în evidență și să-l valorificați cu maximum de profit, atât cultural, cât și identitar și, mai ales, economic”.
Ministerul Culturii, Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, ONG-urile, Institutul Cultural Român, rețeaua de muzee de etnografie și de istorie românească pot avea nenumărate inițiative pentru identificarea unor areale ce ar fi apte sa absoarba si sa gazduiasca rezervațiile etnografice și turistice viitoare, atragându-se ulterior, către acestea, și resursele de finanțare apropriate demarării unor proiete pe termen lung, de mare impact, cu publicitatea aferentă și cu șanse de succes modial.




Expoziția lui Stephan Drube aduce două realizări: pe de o parte, ea scoate în evidență și prezintă lumii o Românie originală și plină de farmec, frumusețe și seductie, iar pe de altă parte viziunea autorului poate servi ca punct de plecare pentru noi politici culturale de viitor, prin care premiza vocii naționale românești să fie una pozitivă, creatoare, naturală și ușor de recunoscut – vocea străvechiului potențial al culturii românești tradiționale, care încântă din ce în ce mai mult pe adevăratul călător occidental; acesta este strainul ce vine acasă în România pentru a înțelege diversitatea și forța conceptului de Europa ca summum al tuturor identităților participante.

ANGELA FURTUNÃ

PS: La redactarea acestei prezentări am utilizat unele informații din catalogul expoziției, cât și declarații făcute de autor la vernisaj.
Fotografiile expuse, având protecție din suprafață de sticlă, posedă acum reflexii nedorite, care confera „suprarealism” relatării mele.



***
Blog Angela Furtuna