Pe Eugeniu Coșeriu l-am întâlnit în ziua de 20 octombrie 2001, la Suceava, când mi-a acordat acest extraordinar interviu, din care am publicat, ulterior, în același an, un prim fragment într-o revistă literară județeană, unde textul a fost cu greu acceptat și plasat marginal, iar pentru impunerea lui a fost nevoie să fac demersuri obositoare, lovindu-mă de opoziția îndârjită a unor gloriole literare locale. În acea toamnă frumoasă, la Universitatea “Ștefan cel Mare” de la Suceava, Anul European al Limbilor se încheia, cred, prin ediția a -VI-a a Clocviului Internațional de Științe ale Limbajului, al cărui mentor domnul Eugeniu Coșeriu devenise încă de la debutul manifestării internaționale, inițiată de regretatul profesor Ștefan Iordache pe la începutul anilor 90. Înscriindu-și traiectoria internațională pe creasta valului de “răsturnare lingvistică” produs prin deschiderea spre post-modernitate a integralismului lingvistic, colocviul de la Suceava devine, de la an la an, o prestigioasă instituție a integrării noastre europene, ca și o avanscenă a celor mai coerente politici lingvistice, fundamentale pentru această parte a Europei. În acele zile, am celebrat din nou diversitatea lingvistică europeană, încurajarea studiului limbilor străine, dezvoltarea și aprofundarea competențelor și a performanțelor lingvistice, în prezența unui auditoriu internațional de elită, alături , între alții, de prof. Jean- Claude Coquet, directorul Centrului Național de Cercetări Științifice din Franța (participant la aventura structuralistă, fenomenolog și filosof marcant al limbajului) și Paul Elie Levy, directorul Centrului Cultural Francez din Iași. Nu în ultimul rând, ca amfitrioană și organizatoare excelentă a întâlnirilor din jurul eminentului om de cultură Eugeniu Coșeriu, s-a remarcat, și în acele împrejurări, o personalitate de excepție a lumii lingvistice și a francofoniei, anume prof. univ.dr. Sanda -Maria Ardeleanu.La acea ediție a Colocviului Internațional, Eugeniu Coșeriu a acordat o binevenită atenție noului spațiu european al cercetării, conturat prin problematica reperată de specialiștii din România, Ucraina și Republica Moldova. Cu acea ocazie, a fost înființată Asociația Internațională pentru Ocrotirea Limbilor (AIOL), al cărei președinte de onoare a fost ales domnul Eugeniu Coșeriu.
Un loc aparte în cadrul lucrărilor colocviului l-a ocupat secțiunea lingvisticii integraliste coșeriene în care, sub patronajul savantului Eugeniu Coșeriu și a prof. univ. dr. Mircea Borcilă, au fost etalate cele mai noi aspecte din cercetarea de specialitate desfășurată de Centrul de Lingvistică Integralistă de la Cluj, primul și cel mai important din România ultimilor ani, căruia i se alăturaseră și nucleele de cercetători de la Iași, Sibiu, Timișoara, Suceava.
În cadrul acestei secțiuni coșeriene, duminică, 21 octombrie, la ora 16, academicianul prof.univ.dr. Anatol Ciobanu de la Universitatea de Stat din Chișinău a propus ca “ având în vedere valoarea incontestabilă a personalității și operei coșeriene (care numără peste 350 de titluri de lucrări publicate) și recunoașterea internațională largă de care se bucură (peste 40 de universități i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa), savantul Eugeniu Coșeriu să fie nominalizat pentru Premiul Nobel.

…Pe 7 septembrie se împlinesc 3 ani de când Eugeniu Coșeriu ne-a părăsit, după ce, prin întreaga sa operă, a întemeiat o nouă planetă pentru cercetarea lingvistică mondială, guvernată de “saber linguistico”, concept care, coroborat cu contribuțiile lui Noam Chomsky, celălalt titan al secolului lingvistic trecut, a revoluționat filosofia limbajului și filosofia culturii.
(Angela Furtună)

„Eugeniu Coseriu este un om universal, a cărui știință o împărtășim multe popoare și, prin urmare, fiecare îl consideră «al sau».“

(prof.dr. B. Garcia Hernandez, Madrid)


“Principala răsturnare pe care o produce savantul român în gîndirea limbii față de lingvistica lui Saussure este plecarea de la ipostaza parole (în termenii din interpretarea dicotomică saussuriană: langue-parole), și nu de la ipostaza langue. Accentul pus pe realitatea vorbirii (în interpretarea tricotomică a funcționării limbii: sistem-normă-vorbire) a avut drept consecință readucerea în prim plan – în sensul concepției lui Humboldt - a raportului originar dintre ființa umană și limbă, limba pe care omul a creat-o, creîndu-se pe sine. Iar gîndirea acestui raport a trebuit să producă modificări și în modul de a înțelege limba – sistem, diferit de concepția lui Saussure despre langue: nu doar un domeniu al memoriei, un "dicționar" într-un număr nedeterminat de exemplare, cunoscut în diferite grade de vorbitori, ci un Sistem - "ansamblu de posibilități (...), de libertăți, admițînd realizări infinite ", în spatele cărora se află tot atîtea modalități prin care ființa umană se așază în lume, percepe lumea sau intră în comunicare cu ființa lumii. Acesta este principalul drum deschis de Eugeniu Coșeriu, prin cele două studii teoretice fundamentale, în esența lor complementare, Sistema, norma y habla (1952) și Sincronia, diacronia e historia (1958), fundamentat în continuare, din alte unghiuri, prin Teoria del lenguaje y linguistica general (1963), El hombre y su lenguaje (1977), prin studii de semantică etc. Pe acest drum s-a putut revela rolul esențial pe care l-a avut limba pentru ființa umană în asigurarea condiției de ființă liberă, prin dezvoltarea creativității. Prin această înțelegere, opera lui Coșeriu iese din marginile restrînse ale lingvisticii – știință a limbii, deschizîndu-se filozofiei limbajului într-un raport de consubstanțialitate cu filozofia culturii.”

(prof.univ. dr. Dumitru Irimia, Iași)



“O, da, există un "model Coșeriu" și ne-ar plăcea să o afle cât mai mulți dintre tineri. Că este un model intelectual, o știu nu numai românii și nu numai foștii lui studenți de la universitățile din lume în care a predat. Reputația lui în lumea savantă, mai ales a Europei, n-a fost egalată de nici un lingvist al nostru. În alte continente, el reprezintă Europa, și este de ajuns să știm că în Japonia au fost traduse zece lucrări ale sale pe vremea când încă nu existau lucrări traduse în românește. Specialist desăvârșit, Eugeniu Coșeriu era convins, în același timp, că lingvistica trebuie să se deschidă larg și către alte științe ale omului. Pe de altă parte, nu cunosc mulți lingviști din epoca noastră care să fi expus atât de clar principiul responsabilității publice a lingvistului, pornind de la ideea că lingvistica nu este numai o știință a omului, ci și o știință umanistă, adică pentru om. Eugeniu Coșeriu este un model și pentru că a pus în practică propriile lui principii privind moralitatea omului de știință care, spunea el, nu poate fi despărțită de morală în genere: a avea încredere în semeni, a încerca să vezi partea pozitivă din poziții și afirmații, a nu crede că numai cei care spun ceva nou sau își închipuie că spun ceva nou spun și un lucru important”

(prof.univ. dr. Nadia Anghelescu. București)




“Avea o cultură lingvistică vastă, cu lecturi profunde în domeniul filozofiei, esteticii, literaturii etc. (de la Platon și Aristotel la Sfântul Augustin și G. Vico, până la Kant, Hegel, W. von Humboldt și la autorii italieni moderni, B. Croce, A. Pagliaro, A. Banfi), fiind cu informația la zi. Biblioteca sa era, ca bogăție și valoare, unică. Lui E. Coșeriu i se potrivește caracterizarea de "ascet al științei", pe care el o folosise cu privire la Al. Rosetti, dar în alt sens. Dacă, în cazul lui Al. Rosetti, asceza a însemnat faptul că s-a dedicat toată viața unei singure opere "Istoria limbii române", E. Coșeriu a fost un ascet în sensul că a făcut mari sacrificii (chiar în viața personală) pentru a se consacra în întregime științei. Era temut de confrați. La congrese, conferențiarii aveau emoții când intra E. Coșeriu în sală. Putea fi subiectiv în aprecieri, dar nu pe linie științifică, unde era necruțător de obiectiv. Era foarte prietenos cu colaboratorii apropiați, cu românii în general, cu basarabenii în special”

(prof.univ. dr. Nicolae Saramandu)




“Caracteristicile "modelului Coșeriu" se cuprind în mare în cele cinci principii filozofico-lingvistice ale cercetării științifice, enunțate de autorul nostru și comentate pe larg de acum la baștină, unde a revenit după o jumătate de secol de absență. Ele sînt formulate astfel: principiul obiectivității, principiul umanismului, principiul tradiției, principiul antidogmatismului și principiul utilității practice.
Dar despre "modelul Coșeriu", cel uman, intelectual și profesional, nu se poate vorbi cu referire la comunitatea științifică lingvistică de la noi, care este silită de puterea actuală să renunțe la utilizarea denumirii adecvate a limbii exemplare, una singură în estul romanității. Conducătorii comuniști își asumă drepturi de specialiști în materie, neținînd cont de opiniile solid argumentate ale comunității științifice din țară și din lume, ignorînd cu nonșalanță și cele spuse în repetate rînduri de lingvistul numărul unu al contemporaneității.”
(acad. Silviu Berejan, Chișinău)


“Profesorul Coșeriu, înainte de a fi fost român în general, era basarabean în special. Pentru destinul tragic al basarabenilor în istoria de după 1812, dar mai ales după 1944, avea o coardă deosebit de sensibilă a inimii. Coșeriu, știut ca om adesea dur și cu inflexibilități în multe privințe, pentru tot ceea ce era în legătură cu Basarabia natală arăta deodată o căldură și generozitate care-l surprindeau pe cel care nu-i cunoștea această slăbiciune. Deși la Universitatea din Tubingen și-au făcut studiile numeroși germani din Basarabia (cf. Luminița Fassel, Das deutsche Schulwesen in Bessarabien, 1812-1940. Munchen, 2000), de fapt, mai ales prin profesorul Coșeriu s-a știut aici unde se află această provincie și care sînt problemele ei vechi și actuale.”
(prof.univ. dr. Luminița Fassel, Tubingen)


“Acest miracol, vreau să cred, s-a produs grație unui foarte complex și rar context istoric și cultural: a răsărit un copil minune, dar unde? Într-un sat basarabean. Dar acel sat se afla încadrat în România Mare, iar acea Românie Mare avea o școală și un sistem de învățământ european, cu adevărat european. Apoi, norocul a făcut să scape ca prin urechile acului de ocupația sovieto-rusească, să facă studii într-o țară europeană, în cadrul unei culturi și spiritualități de prim rang. Aici mi-am amintit de colegul domniei sale, italienist și spaniolist, profesorul Nicanor Rusu, care, revenit sau readus forțat după 1944 la Chișinău, aici și-a măcinat în van talentul și erudiția. A ajuns să fie internat la psihiatrie, de unde mi-a trimis un caiet cu impresii extrem de interesante despre cartea mea "Zbor frânt", dar care caiet a dispărut în mod enigmatic, de nu l-am mai putut descoperi nici până astăzi... Mai știi? O fi zăcând în vreunul din dosarele arhivelor secrete, pe care le păzesc cu atâta strășnicie până azi toți diriguitorii acestei așa-zise Republici Moldova cu a ei "așa-zisă limbă moldovenească de stat"... Alături de Mircea Eliade, de Emil Cioran, Eugen Ionescu - Eugeniu Coșeriu a salvat de la rușine numele de român și a ocrotit spiritul românesc în lume...”
(Vladimir Beșleagă, scriitor, Chișinău)


“Ceea ce am învățat eu de la Coșeriu a fost, în primul rînd, faptul că limba nu este ceva impus din afară omului ca un produs finit, ci ea se creează în mod continuu prin vorbire ca activitate liberă și intențională a omului. Prin asumarea acestui punct de vedere, am cîștigat curajul de a avansa în cercetările mele lingvistice într-o perspectivă cu totul nouă.”
(prof.univ.dr.Katsuhiko Tanaka, Tokio)

“Pentru mine Eugeniu Coșeriu este un enciclopedist al sec. XX. Această caracterizare este cu atât mai importantă cu cât secolul care a trecut a fost unul în care, mai ales în a doua jumătate a lui, s-au practicat specializările în domenii restrânse. A contribuit la această pregătire teoretică excepțională, cu stăpânirea perfectă a diverselor concepții filozofice, și mânuirea perfectă a numeroase limbi. O forță fizică ieșită din comun îi permitea să lucreze zilnic multe ore față de ceea ce eram obișnuiți noi, ceilalți (într-o dimineață am trecut pe la camera lui într-un hotel din străinătate și am rămas mut când abia îl vedeam prin norul de fum rămas de la țigările pe care le fumase toată noaptea: dormise doar două ore!).
Este un model greu de urmat. Geniile nu pot fi urmate fără riscul de a crea o lamentabilă pastișă.”
(acad.Marius Sala, București)

“În anii de după 1990, lingviști din centrele academice și universitare București, Cluj-Napoca, Iași, Chișinău și Bălți, prin traducerea și editarea câtorva lucrări ale savantului, prin invitarea acestuia pentru susținerea unor cicluri de conferințe și lecții, ca și prin organizarea de manifestări științifice (printre care o semnificație aparte au avut "Lecturile coșeriene" de la Chișinău, ce ar trebui să continue), au făcut doar un început în ceea ce privește receptarea operei coșeriene. Deoarece Magistrul, înțeleptul, a fost o conștiință critică, recuperatoare și integratoare a lingvisticii, impunând ca firesc sentimentul de obligatio față de menire și profesie, trebuie să ne învrednicim de adevărata onoare ce ne revine de a înțelege și de a cultiva, prin lucrările noastre și ale elevilor noștri, lumina și spiritul pe care ni le-a transmis.”
(prof.univ.dr.Stelian Dumistrăcel, Iași)
“Pe acel val impetuos de energie modelatoare dintre războaie, din care pînă la noi au ajuns doar slabe reverberații, a început de fapt constituirea ca personalitate a basarabeanului Eugeniu Coșeriu. Rămîne doar de presupus cîți dintre tovarășii săi de generație ar fi putut să-l urmeze la propriu și la figurat, dacă nu intervenea ghinionul istoriei. Norocul său a fost că, printr-un concurs de împrejurări, răspunzînd poate unui impuls secret, s-a desprins la timp din locul condamnat la distrugere, la risipire, la pierdere a oricărui temei în care s-a născut, reușind să-și salveze astfel un traiect al spiritului asumat încă din tinerețe. Norocul înstrăinatului.”
(Valentina Tăzlăoanu, scriitoare, Chișinău)

“Autoanaliza pasionantă pe care o oferă autorul în Lingvistica integrală (București: Editura Fundației Culturale, 1996) revelă rolul pe care l-au avut în acest proces de decantare, de formare a concepției proprii teoria lui F. de Saussure, experiența proprie, contactul avizat și profesional cu un mare număr de limbi, meditația asupra unor texte filosofice, dar și sugestiile desprinse din lectura a multiple studii lingvistice ocupîndu-se de fapte din variate limbi și tratate din perspective teoretice și metodologice diverse. Lecturile din Saussure și Humboldt, Hegel și Croce, Aristotel și Leibnitz, dar și interesul multilateral manifestat față de fenomenul lingvistic în toată diversitatea sa – de la universal pînă la "vorbirea" individuală, manifestată în "textul" particular și concret, dar și confruntarea cu problemele (socio)lingvistice din Uruguay și din alte părți ale lumii, în diverse momente ale "istoriei" complicate a autorului, participă toate, evident cu pondere diferită, la constituirea viziunii globale, în trei ipostaze, a fenomenului lingvistic. Lingvistica integrală se constituie treptat, ca rezultat al regîndirii unor probleme particulare; iar includerea lor într o perspectivă de ansamblu contribuie la situarea mai exactă și la înțelegerea lor mai rafinată și mai profundă.”
(prof.univ.dr.Valeria Guțu Romalo, București)


“Coșeriu se numără, incontestabil, printre puținii care "au văzut idei". Înzestrării naturale, pentru care nu avem nici merit, nici vină, el a dovedit din nou că, pentru a realiza ceva, trebuie să i se adauge munca și pasiunea. Coșeriu a avut și noroc, chiar dacă meritat. Comunitatea științifică de azi din țările noastre, care are mai puțin noroc, trebuie să-i suplinească lipsa prin muncă, pasiune și speranță.”
(prof.univ.dr. Ioana Vintilă Rădulescu)


“Este un paradox ca în Basarabia, care l-a dat lumii pe Coșeriu, să se editeze sub "înalt patronaj" un pseudodicționar – cel al limbii moldovenești. Este o insultă și la adresa poporului român basarabean, și la adresa științei și a tuturor savanților-lingviști de la noi și din afară care s-au consacrat limbii române și adevărului istoric. Este o insultă și la adresa regretatului savant Eugeniu Coșeriu.”
(Valentina Butnaru, scriitoare, Chișinău)



“Prin originalitatea, autenticitatea și perenitatea operei sale, prin valoarea ei universală, Eugeniu Coșeriu a devansat știința lingvistică mondială. L-am putea numi, deci, "omul care a venit din viitor", atribuindu-i - fără exagerare - titlul de "supramodel Coșeriu."
După cum este știut, întreaga sa operă științifică a fost scrisă în spaniolă, germană, franceză și italiană, deci este cunoscută și apreciată mai bine în străinătate, decât acasă - în România și Republica Moldova. Operele din prima perioadă a creației coșeriene, de la Montevideo (1951-1962), au fost scrise în limba spaniolă și editate la Madrid: "Sistema, norma y habla", "Forma y sustancia en los sonidos del lenguaje", "La geografнa linguнstica", "Logicismo y antilogicismo en la gramбtica", "Determinaciуn y entorno", "Sincronнa, diacronнa e historia" și "Teorнa del lenguaje y linguнstica general". O dată cu stabilirea Profesorului, în 1963, în Germania, la Universitatea Tubingen, urmează o altă perioadă a creației sale, cu o serie de lucrări importante, scrise, în principal, în limba germană. Este vorba despre două volume de reconstrucție a istoriei gândirii lingvistice europene ("Die Geschichte der Sprachphilisophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Ьbersicht" T. I: Von der Antike bis Leibniz. Tubingen, 1969: T. II: Von Leibniz bis Rousseau. 1972.), și alte două cărți consacrate "posibilității și limitelor" unei abordări generative în lingvistică ("Einfuhrung in die transformationellen Grammatik". - Tubingen, 1970, și "Leistung und Grenzen der transformationellen Grammatik". Tubingen, 1975), care, laolaltă, întregesc Programul Lingvisticii Integrale, elaborat de marele savant în primul deceniu al șederii sale la Tubingen. E de menționat, de asemenea, trei volume din ultimul deceniu al secolului ce s-a scurs, care reprezintă o abordare aristotelică a logosului semantic până la filosofia hegeliană a limbajului ("Die deutsche Sprachphilisophie von Herder bis Humboldt". T. I-II, Tubingen, 1993; "Wilhelm von Humboldt. Die deutsche Sprachphilisophie von Herder bis Humboldt". T. III, 1994; și "Die Sprachwissenschaft in 20. Jahrhundert. Theorien und Methoden". Tubingen, 1995).
Opera de bază a lui E. Coșeriu a fost tradusă în peste 40 de limbi din lume: în engleză, germană, italiană, portugheză, rusă, în alte limbi slave, în japoneză, coreeană, finlandeză etc.
După 1990, au fost traduse și în limba română peste 10 volume, până la acea dată în română au fost cunoscute doar câteva studii de proporții mici.
Este de datoria noastră ca monumentala operă lingvistică a lui Eugeniu Coșeriu să devină un bun al poporului din care a făcut parte. Traducerea integrală și punerea ei în circulație largă trebuie să constituie o urgență și un deziderat de interes național. Acesta va fi cel mai frumos omagiu al nostru adus memoriei luminoase a celui care a fost Eugeniu Coșeriu.”
(Andrei Crijanovschi, lingvist, Chișinău)


“Abandonând tonul elogios, căruia însuși Eugeniu Coșeriu i se împotrivea, vom sublinia că e absolut necesar să promovăm opera marelui lingvist în licee, dar mai ales la universități, la facultățile de profil, unde ar trebui organizate seminare și cursuri speciale consacrate moștenirii coșeriene.
Revenirea sa acasă înseamnă mai mult decât suntem în stare să conștientizăm acum. Vom înțelege cu adevărat ce este Eugeniu Coșeriu pentru noi, românii basarabeni, dar și pentru știința mondială, doar atunci când îi vom cunoaște cu adevărat opera în reala ei dimensiune. Însă lucrul acesta, cu regret, nu se va întâmpla atât de curând, în special la Chișinău.”
(Ana Bantoș, scriitoare, Chișinău)



“Întîlnirea mea cu profesorul Coșeriu s-a întîmplat în 1995, la Suceava, la Colocviul Internațional de Științe ale Limbajului, colocviu de semiotică inaugurat de Eugeniu Coșeriu și Mihail Iordache, decanul de la Literele de la Suceava, un alt nume scump inimilor noastre, ale celor de la Bălți. Eram la acea ediție a colocviului împreună cu profesorul Gheorghe Popa. E cunoscut nivelul foarte înalt științific al acelor ședințe la care lua parte și fondatorul. Era prima noastră participare la o întrunire științifică de atare nivel și, firește, eram frustrați. Din momentul cînd a aflat că sîntem de la Bălți, Eugeniu Coșeriu ne-a copleșit și, aș spune, ne-a protejat cumva cu atenția lui. O meritam doar prin simpla întîmplare de a fi fost de la Bălți. Ne-a prezentat, ne-a arătat lumii. I-am dat atunci unul din primele numere ale Semnului, primul, probabil, cu o ținută grafică și poligrafică demnă de toate criticile. Arăta însă revista la toată lumea și se mîndrea că la Bălți, unde își făcuse studiile liceale și unde debutase ca scriitor, au mai apărut niște oameni ai scrisului.”
(Maria Șleahtițchi, scriitoare, Bălți)


“Una din cele mai remarcabile calități ale intelectualului Coșeriu era capacitatea de a gândi cu claritate clasică, carteziană, complexitatea problemelor modernității târzii. Profesional era un constructor, un edificator de instituții. Uman avea o generozitate remarcabilă față de cei tineri și înzestrați, atât intelectual cât și caracterial. Avea o afecțiune specială și exigentă pentru tinerii care veneau din România sau Basarabia.”
(prof.dr. Aurel Codoban, Cluj)



"Adevărul trebuie afirmat și apărat chiar cu riscul închisorii sau cu riscul vieții", ne învăța în ultima sa venire la baștină marele savant, presimțind parcă recăderea în primitivism care ne amenință azi din nou…
A înțeles lumea și s-a dăruit lumii, încât este cel mai îndreptățit basarabean să ceară acestei lumi rătăcite să ne lase măcar câteva picături din sângele cu care am hrănit popoare, ca să ne putem înfățișa cu ele, ca noi înșine la judecata de apoi.”
(Serafim Saka, scriitor, Chișinău)


“Viața și opera marelui savant sunt exemplare pentru comunitatea științifică de azi. Un "model Coșeriu" ar include: erudiție, perseverență, toleranță față de opiniile altora, tenacitate, fidelitate în raport cu tine însuți, muncă și iar muncă.
Deși era deja un nume de rezonanță în lingvistica mondială, Dicționarul enciclopedic român, ediția din 1962, nu i consacră nici un rând. În România, a început să se vorbească despre opera lui Eugeniu Coșeriu abia la sfârșitul anilor șaizeci, când savantul participase la Congresul Internațional de Romanistică de la București și ținuse un discurs (primul-sic!) în limba română. Mai târziu, în 1976, la București îi va apărea, în Antologia de semantică, un studiu tradus. În prezent, la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj există un Centru de studii integraliste, în cadrul căruia este cercetată opera coșeriană. Conform afirmațiilor lui Mircea Borcilă, Dicționarul de concepte fundamentale ale lingvisticii integrale, pe care îl elaborează Centrul.., "trebuie să răspundă tocmai acestei exigențe capitale: aceea de a reprezenta toate contribuțiile majore ale celui mai mare lingvist al lumii" (Mircea Borcilă, Eugeniu Coșeriu, fondator al lingvisticii ca știință a culturii// Un lingvist pentru secolul XXI, Editura Știința, Chișinău, 2002, p. 37). În Basarabia postbelică, subiectul Coșeriu a rămas tabuizat până la începutul ultimului deceniu al secolului trecut. (Se știe că lingvistica din republicile ex-sovietice era o știință politizată ca și celelalte și nu accepta teoriile elaborate de savant. "Cu toate acestea, și în pofida prezentării critice a lui Zvegincev în prefața la versiunea rusă a studiului Sincronie, diacronie și istorie, aspecte importante ale concepției coșeriene, inclusiv ale lexematicii, au pătruns și în acest spațiu cultural", ne informează Eugenia Bojoga în articolul Valorizarea lexematicii în două contexte diferite: fosta U.R.S.S. și Spania, inclus în volumul citat anterior). Opera lui Eugeniu Coșeriu rămâne până azi nevalorificată integral. Posteritatea care, sperăm, va cunoaște mai bine opera acestui intelect de excepție va trăi încă multe clipe de revelație științifică.”
(Margareta Curtescu, scriitoare, Bălți)


“Există un "model Coșeriu" valabil pentru comunitatea științifică de azi. Aflat ca și alți români în dizgrațiile istoriei, Eugeniu Coșeriu a reușit să obțină poziția unei autorități centrale în lingvistica mondială, să devină un expert suprem al ei, manifestînd, în tot ceea ce a făcut, o ambiție culturală a globalității. Este un arhitect înzestrat al unei cariere științifice de o probitate rar întîlnită la noi, pe care au ținut s-o onoreze toate academiile și universitățile care se respectă. A manifestat un nețărmurit devotament pentru luturile natale, păstrînd o memorie ancestrală a rădăcinilor. E. Coșeriu a avut și ambiția să fie un excelent ambasador al spiritului românesc oriunde i-a fost hărăzit să semene înțelepciune și să cultive minți. E printre puținii români care s-au realizat plenar și mă gîndesc cu groază ce s-ar fi întîmplat cu Domnia sa, dacă ar fi rămas în țară.”
(prof.dr. Anatol Moraru, scriitor, Bălți)


“Cred că opera lui Coșeriu trebuie mai întâi bine valorificată, pentru că, de fapt, noi încă nu realizăm cât de întinsă este aria tematică a operei sale. M-am convins de acest lucru când am descoperit, aproape întâmplător, niște materiale care vizează teoria traducerii, de care mă ocup și eu – și întâmplarea poate face parte din modalitățile de receptare. Dar, de fapt, ar trebui să avem o bibliografie completă a lucrărilor coșeriene, din care oricine ar putea să aleagă ceea ce-l interesează mai mult. Îmi displace această formă de exprimare – cu trebuie, e necesar etc., înțeleg că cineva concret trebuie să-și asume responsabilitatea și truda de a aduce opera lui Coșeriu mai aproape de noi, dar acuma încă nu văd cine ar fi această "persoană fizică sau juridică”.”
(prof.dr.Irina Condrea, Chișinău)


“Eugeniu Coșeriu a fost un cetățean devotat al țării Limba Română, dar a fost renegat mai bine de cinci decenii. Publicat și recunoscut în întreaga lume, "acasă", cum spunea savantul, s-au învrednicit să-i dea atenție abia după 1992. Cu toate acestea, el nu a rămas fără descendenți în spațiul Limbii Române. În buna tradiție a Școlii de la Tubingen, activează Centrul de studii integraliste de la Cluj, condus de profesorul Mircea Borcilă. La Bălți, a fost inaugurat laboratorul "Eugeniu Coșeriu", care, cred, va fi un promotor tenace al ideilor savantului.
Sper că, așa cum referindu-ne astăzi la activitatea lui Eugeniu Coșeriu, invocăm discipoli din Germania, Spania, Portugalia, Italia, Japonia, America sau Africa, vom vorbi, în cîțiva ani, și despre succesori din București, Iași, Cluj, Brașov, Chișinău sau Bălți. Nu numele lui Eugeniu Coșeriu are nevoie de aceasta, ci noi, pentru a dăinui prin el.”
(prof. univ.dr.Lucia Þurcanu, scriitoare, Bălți)


“Am dat mâna cu genialul lingvist în 1994, când el ținuse un referat de-a dreptul superb la Congresul al V-lea al Filologilor Români (Iași-Chișinău, 6-9 iunie). Pe buzele tuturor se aflau cuvintele Domniei sale: "A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică; din punct de vedere istoric și practic e o absurditate și o utopie; și din punct de vedere politic, e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și, deci, un act de genocid etnico-cultural".”
(dr.Ion Ciocanu, scriitor, Chișinău)


“Nu cred că se poate vorbi de un "model" pentru că figura umană, intelectuală și profesională a lui Coșeriu a fost excepțională și o excepție este o excepție tocmai de la regulă. Cu greu va fi o regulă a viitorului. De aceea, privind cu neîncredere comunitatea științifică de azi, e bine să nu ne facem iluzii. Pentru că drumul urmat e acela al specializării înguste, opus celui al lui Coșeriu, care a fost în mod conștient asumat, unul al interdisciplinarității. Coșeriu poate fi un "model" doar dacă prin model se înțelege un ideal intangibil și neatins încă, la care privesc însă toți aceia care se tem de parțializare. Coșeriu nu era, după cum se știe, numai un poliglot capabil să se miște cu dezinvoltură în atîtea limbi diferite ale căror literaturi le cunoștea foarte bine. Coșeriu era un lingvist care a ales interdisciplinaritatea, care crease, de fapt, din disciplinaritate cîmpul propriei cercetări făcînd astfel interdisciplinară lingvistica. În concepția sa filosofică limbajul, aspect distinctiv al umanității omului, trebuie să constituie centrul științelor umaniste. De aceea științele umaniste trebuie să recurgă la limbaj și la studiul limbajului, la lingvistică, în care își găsesc propria legitimare și sensul lor ultim iar, pe de altă parte, studiul limbajului trebuie să se lărgească, ramificîndu-se în trans și interdisciplinaritate care, s-o spunem împreună cu Vico, constituie "lumea civilă".”
(prof.dr. Donatella Di Cesare, Roma, Italia)


“Am avut ocazia să-l întîlnesc pe Coșeriu în mai multe rînduri la Tubingen, Munster și Berlin. Am apreciat capacitatea lui de a asculta, imensa sa cultură. Împărtășeam același gust pentru literatura italiană și bucătăria italiană. El rezuma, în felul său, romanistica și romanitatea totodată. “
(prof.dr. Francois Rastier, Paris, Franța)


“Într-adevăr, s-ar putea vorbi de un model științific coșerian, cel puțin în domeniul semanticii structurale și funcționale, deoarece a fost și continuă să fie aplicat și dezvoltat de către diverși cercetători, cum ar fi: G.Salvador, H.Geckeler, G.Wotjak ș.a. În cadrul lingvisticii în ansamblu, Profesorul E.Coșeriu aduce, cum se știe, o viziune integrală asupra fenomenelor relaționate cu vorbirea în general și cu limba în particular. Din studiile lui Coșeriu transpare o concepție asupra limbajului articulată pe nivele care are ca bază activitatea lingvistică concretă și care presupune o inversiune a punctului de plecare al lui F. de Saussure în investigația lingvistică: nu limba constituie centrul de interes al lingvisticii, ci vorbirea. Aceste idei, expuse de timpuriu de Coșeriu (a se vedea studiul său Determinaciуn y entorno, publicat pentru prima dată în 1955, deci aproape cu 50 de ani în urmă), ne surprind astăzi prin modernitatea lor, deoarece coincid cu unele curente actuale, care reclamă o lingvistică nu doar a enunțurilor, ci și una a enunțării.”
(prof.dr.Rosario Gonzalez Perez, Madrid, Spania)



“Aș vorbi mai puțin de un " model Coșeriu", cît mai curînd despre un "model al lingvisticii și al romanisticii", instituit de Coșeriu. Profesorul cunoștea nu doar faptele particulare ale limbilor romanice, ci și istoria constituirii pas cu pas a acestui domeniu, abordînd totodată o problematică imensă a acestui domeniu. Îmi amintesc de ultima mea întîlnire cu profesorul Coșeriu, cu puțin înainte de decesul său. Vizitîndu-l la Kirchen, lîngă Tubingen, în august 2002, el mi-a povestit, nu fără mîndrie – aceasta nu-i lipsea, dar cine ar fi îndrăznit să-l laude personal în timpul vieții – despre numeroasele sale manuscrise neterminate, în care a putut să indice anumite probleme doar sub formă de schiță. Din păcate, nu a mai prins în viață apariția monumentalei sale opere Geschichte der romanischen Sprachwissenschaft ("Istoria lingvisticii romanice. De la începuturi pînă în 1492") apărută recent la aceeași Gunter Narr-Verlag sub îngrijirea lui R. Meisterfeld. Nu îndrăznesc să apreciez cît interes prezintă concepția sa lingvistică și lucrările de filosofia limbajului pentru tînăra generație. Cert este că vor găsi oricînd răspîndire, chiar dacă în cercuri restrînse, din simplul motiv că sînt prea "dificile". De fapt, lectura studiilor lui Coșeriu presupune în prealabil multe cunoștințe în diferite discipline adiacente lingvisticii.
Într-un cuvînt, în Germania păstrăm amintirea unui mare Profesor, care a hotărît și a marcat drumul în viață al majorității elevilor săi. Nu întîmplător Universitatea din Tubingen îl va comemora peste cîteva săptămîni - la 12 decembrie 2003 - , în cadrul Facultății de Litere pe cel care a fost și rămîne simbolul acestei facultăți.”
(prof.dr. Rudolf Windisch, Rostock, Germany)



“Pentru mine opera lui E. Coșeriu constituie fundamentul lingvisticii, servindu-mi ca un fir călăuzitor în activitatea mea didactică și de cercetare. Aceasta deoarece concepția lui E. Coșeriu oferă o solidă bază epistemologică și metodologică pentru toate domeniile lingvisticii: atît pentru descrierea limbilor romanice, a diferitelor niveluri ale limbilor particulare - semantică, gramatică, formarea cuvintelor etc. - cît și pentru lingvistica textului, filozofia limbajului sau istoria lingvisticii. De aceea cred că teoria integralistă are o mare importanță nu numai pentru lingvistica actuală, ci și pentru studiile viitoare asupra limbajului și a limbilor.”
(prof.dr. Wolf Dietrich, Munster, Germany)


“Revenirea lui Eugeniu Coșeriu, după 1990, în România nu a fost prea simplă și nici univocă. Prima instituție care l-a omagiat la înălțimea prestigiului marelui savant a fost Fundația Culturală Română (actualul Institut Cultural Român), iar Universitatea "Babeș-Bolyai" de la Cluj s-a angajat, prin intermediul unui grup de remarcabili profesioniști, coordonat de prof. Mircea Borcilă, într-o metodică strategie de promovare a operei lui Eugeniu Coșeriu. Pe de altă parte, este de neînțeles ezitarea Academiei Române, care nu a inițiat nici până la această dată un amplu program de traducere și editare a lucrărilor celebrului lingvist...”
(Vasile Gârneț)



***
Blog Angela Furtuna