agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-11 | |
Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Editura Pim / Iași, 2020 Autor: Teodor Dume Tehnoredactare: Mioara Băluță Coperta: Mioara Băluță Cartea cuprinde 151 de pagini alb - negru Format 13/20,6 „Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume.(...) Teodor Dume și-a construit cu migală, cu o știință a fiziologiei poemului și o formulă originală un univers liric inconfundabil. El impune în poezia ultimilor decenii o mitologie proprie, fiind unul dintre cei mai profunzi poeți de azi.(...) Pentru mine, cel care pledez pentru menținerea poeziei române în metafizic și nu în joculețe lirice exterioare, descoperirea lui Teodor Dume e o bucurie, iar lectura acestei cărți, o sărbătoare. Pentru că, poet al profunzimilor, al spectacolului ființial, poetul în discuție este constructorul unui univers liric magnetic, original.” (Daniel Corbu,în cartea de critică: Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișniec, Ed.Princeps Multimedia/2019) Ultima noapte cu tata nu am aflat niciodată de ce tata plângea în somn și de ce își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție noapte de noapte poate că mamei i-a șoptit înainte de a stinge lumina când îi cosea buzunarele găurite de timp de câte ori îi săream la gât seara înainte de culcare lăcrima și în răstimpul dintre lacrimi mă strângea în brațe dar niciodată nu mi-a spus te iubesc îi tremurau mâinile și vocea ori de câte ori încerca să-mi vorbească și deseori își schimba vorba cu o întrebare ai mâncat... în ultima seară când ar fi trebuit să-l văd cu mâinile așezate sub cap avea mâinile încrucișate peste piept și dormea dimineața când am dat fuga la patul lui să-l trag de mustață ca de fiecare dată mama m-a așezat pe genunchi mi-a luat capul între palmele ridate de timp m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când tata și-ar fi continuat somnul: tatăl tău s-a dus să-l întâlnească pe Dumnezeu și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu îi vei ține locul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate