Program CONFERINÞELE BIBLIOTECII: BUCOVINA, BRANDUL ROMÂNIEI PENTRU UNIUNEA EUROPEANÃ:

Subprogramul: Seria de conferințe cu tema ARTÃ ȘI CIVILIZAÞIE ÎN EUROPA:

- „VATICAN IN AETERNUM” – VASILE M. DEMCIUC

în Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei „I.G.Sbiera”, joi, 14 februarie, ora 18.

Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei „I.G.Sbiera” va găzdui joi, 14 februarie, ora 18, în cadrul Programului Conferințele Bibliotecii – Bucovina: Brandul României pentru Uniunea Europeană, lansarea ciclului de întâlniri lunare pe tema „Artă și civilizație europeană” cu prof. univ.dr. Vasile M. Demciuc, de la Facultatea de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Prima întâlnire va oferi o conferință și video proiecții pe tema „Vatican in aeternum”, prilejuit de împlinirea la 11 februarie 2008 a 79 de ani de la semnarea Acordului de la Lateran care consfințea nașterea Statului Vatican. Profesorul Vasile M. Demciuc aduce în exclusivitate imagini inedite de la Vatican (unde efectuează o cercetare științifică prestigioasă) și din Bazilica San Giovanni in Laterano.
Profesorul Vasile M. Demciuc va vorbi și despre recenta sa carte „Vatican - Istorie, credință și artă”, vol.I (cu o prefață de acad. Răzvan Theodorescu), apărută la finele anului 2007 și care se bucură de o bună receptare la public.

Conferința va fi moderată de scriitoarea Angela Furtună, inițiatoarea programului Conferințele Bibliotecii, lansat de Ziua Europei din anul 2006.

......................................................

Statul Vatican a fost creat în 1929 prin Acordul de la Lateran și este distinct față de Sfântuș Scaun, fiind un instrument important dar nu și esențial al acestuia. Sfântul Scaun a existat în mod continuu ca entitate juridică încă din timpul Imperiului Roman și a fost recunoscut internațional ca o putere și o entitate independentă și suverană din vremea antichității târzii și până în zilele noastre, excepție făcând întreruperea soldată cu privarea de teritorii (1870 – 1929).
Sfântul Scaun posedă cel mai vechi serviciu diplomatic cu activitate continuă din lume, datând dinaintea AD 325, prin legația Conciliului de la Nicea. Ambasadorii sunt acreditați de Sfântul Scaun, niciodată de Orașul Stat Vatican.
Acordul de la Lateran a fost semnat la 9 februarie, iar la 9 iunie a fost ratificat acordul dintre Sfântul Scaun și Regatul Italiei.
.......................................................
Să ne amintim cu această ocazie de Monseniorul Vladimir Ghika (25 decembrie 1873 - 17 mai 1954)- geniul uitat al României, personalitate marcantă aflată în curs de beatificare de către Vatican. Cu ocazia Crăciunului 2008, se vor împlini 125 de ani de la nașterea Monseniorului Vladimir Ghika. El a fost arestat de comuniști și a murit în închisoare pentru idealurile sale creștine nobile, acuzat fiind pe nedrept și de spionaj în favoarea Vaticanului, deși toată viața sa fusese pusă în slujba binelui celor săraci și năpăstuiți.

Monseniorul Vladimir Ghika a fost încă din tinerețe pasionat de pluralitatea confesiunilor. In 1923 a fost hirotonit preot de catre arhiepiscopul Parisului. Parintele Ghika fusese hirotonit preot in ambele rituri, cel latin si cel bizantin.

In plus, primise de la papa Pius al XI-lea puteri exceptionale:
- putea fi duhovnic in toate diecezele din lume,
- putea da dezlegare chiar si in cazurile rezervate,
- putea celebra liturghia oriunde, in oricare din cele doua rituri. A înființat teologia nevoilor, care face din porunca iubirii aproapelui aflat in nevoie, explicata si de Sf. Ioan in prima sa scrisoare, marturia cea mai vie si mai fecunda a iubirii pentru Dumnezeu.
„Cind te apropii de lumina, ai mereu umbra in spate“. Din aceasta perioada si-a inceput activitatea sacerdotala in tara, unde celebra in ambele rituri. In 1948, casa sa din Bulevardul Dacia avea sa fie confiscata, astfel ca, dupa ce refuzase sa paraseasca tara cu trenul regal, impreuna cu fratele sau, Monseniorul s-a mutat la Sanatoriul „Sf. Vincentiu de Paul“, unde avea sa locuiasca pina in 1949, cind intreaga opera a Fiicelor Caritatii- ordina adus în țară de Monsenior, avea sa fie nationalizata,

Vorbe de geniu care nu trebuie uitate și pe care Monseniorul Ghika le-a lăsat moștenire urmașilor:
„Cind ne indepartam de lumina, umbra ne precede“. „Cel care vrea sa serveasca ramine liber, cel care nu vrea sa depinda decit de sine insusi este sclav“.
"Mor cu constiinta impacata ca am facut tot ce am putut, desi nu intotdeauna tot ce a trebuit pentru adevarata Biserica a lui Cristos, intr-o perioada trista pentru tara mea si pentru intreaga lume civilizata".
„O inima ramine neimpacata atita vreme cit nu va fi daruit tot ce i-a cerut Dumnezeu“.

„Omul lui Dumnezeu – scria Monseniorul Ghika parca descriindu-si propria vocatie – este o contrapondere, o izbinda, o fericita glorie, o forma oarecum predilecta de razbunare divina impotriva raului“.
"Cu cât Îl iubim mai mult pe Dumnezeu, cu atât simtim mai mult că vointa noastră se face nu numai asemănătoare cu a Sa, ceea ce ar fi natural (si n-ar merita să fie subliniat), dar, lucru surprinzător, că voinþa Sa devine din ce în ce mai asemănătoare cu a noastră..."
"Cele nouă coruri ale îngerilor în suflete cântă, în timp ce urcă scara:
A-L iubi pe Dumnezeu.
A iubi întru Dumnezeu.
A nu iubi decât întru Dumnezeu.
A iubi totul din dragoste de Dumnezeu.
A iubi totul întru Dumnezeu.
A nu iubi totul decât întru Dumnezeu.
A nu-L iubi pe Dumnezeu decât pentru Dumnezeu.
A nu iubi nimic atât de mult ca pe Dumnezeu.
A-L iubi pe Dumnezeu cu toată puterea lui Dumnezeu."

"Nu reprosa nimănui ingratitudinea sa fată de tine. N-ai reusi decât să-i faci ingratitudinea mai putin ingrată, fără să aduci vreun remediu potrivit greselii sale. Acestea sunt obligatii care, pentru a fi bine făcute, trebuie să fie îndeplinite de altii decât de fiinta nesocotită sau rănită."

"Simtită, o absentă de Dumnezeu e mare ca însusi Dumnezeu si, tocmai prin aceasta, ea ni-L readuce ca prezentă, în chip straniu si uluitor."

"Dumnezeu si-a deschis gura ca să spună: "Să se facă Lumină !" si s-a făcut Lumină. - Acelasi lucru s-a petrecut uneori si în sufletul tău. - Dacă alteori însă această gură - totusi atât de apropiată si de dătătoare de har- părea să se fi închis făcând loc întunericului cu aceeasi fortă cu care a făcut lumină, nu te teme. Dimpotrivă, lasă bucuria să te îmbete... Buzele se-nchid când vor să sărute... Repetă dimpreună cu Cântarea: "Sărutul gurii Tale Tu mi l-ai dat".
Pentru a săruta, buzele se-nchid."



"Dacă par a nu-ti da nimic, o fac pentru că Eu vreau ca tu să pari a-Mi da ceva..."

"Dacă stii să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o să-L regăsesti în tot ceea ce ti se întâmplă."








Angela FURTUNÃ

Scriitoare, publicistă
membră a Uniunii SCriitorilor din România
http://laurencejth.over-blog.net/
Coordonatoare Proiect Conferințe
[email protected]