Citiți în revista ARCAD@ ultimele noutăți despre Submarinul Iertat, într-un interviu cu Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu.

Despre Literatura fără menajamente cu Lucia Dărămuș:
"De ce iubim femeile mi se pare misogină"

Petre Fluerașu - editorial:
Suntem liberi să fim la fel?

Ursul Flămând
Un alt fel de artă culinară

MIT ȘI LOGOS
Tudor Petcu: Habermas și Papa Benedict al XVl-lea
Perspective asupra statului liberal într-o societate postseculară, partea a II-a

Cultura și Cultura de masă – Virgil Diaconu

Isip Andre - Vânătoarea de vrăjitoare, ultima parte

Corespondență din Madrid:
DRACONIAN
Full Depression Stuff

Liviu Ioan Stoiciu:
Despre fracturiști, douămiiști și literatură

FILM
Cassandra’s Dream - Eliza Zdru
The Mist, sau Stephen King dezlănțuit - Petre Fluerașu

X – Thriller

POETICA
Iuliana Damian

Lelia Mossora
Liliana Petcu


TEATRU

Teatrul Ha! Adelaida Mateescu


PROZA

Sorin Teodoriu
Cristina Bîndiu
Andreea Robe

CARTE PetroGrafii

Tandru și rece, Felix Nicolau
Marketing literar de la fondatorul acestui gen în România
Dan Brown - Portret de autor

Valera Gruber:
Are we heading toward a falsehood society?

EROTICON
Iolanda Bob – gay story

UNDERGROUND
Hypercablat - Marius Conu

Brand @ Romania
Baba Dochia, descoperă puterea simbolurilor – Camelia Tripon
@ WWW
Trezirea, Thailanda dezvăluită – Mihnea Voicu Șimăndan

Theathrum
Dan Puric în formă maximă


Steaua vs. CFR - Pamflet


P R I M Ã V A R A P O E Þ I L O R
Literatura se întoarce la școală


ARCAD@, entertainment cultural...
www.arcada.org.ro




Suntem liberi să fim la fel?

Democrația înseamnă libertate, înseamnă să poți spune și să poți gândi orice, fără constrângeri. Iată cuvintele pe baza cărora se construiesc sisteme, iată justificările găsite de toți cei care la un anumit moment vor să impresioneze. De ce oare avem impresia că cei mai mari rebeli nu vor decât să fie și ei băgați un pic în seamnă de cei pe care îi înjură?

Lumea e plină de dictoane, de cerințe, de cuvinte mari, pompoase. Însă oare câte dintre aceste cuvinte sunt materializate... Este simplu să declami, să îți asumi stări și trăiri, dar oare câți dintre noi știu cu adevărat să fie unici, individuali, așa cum simt.
Presa este considerată o putere, o voce clară care trebuie să regularizeze societatea, un strigăt al celor ce au nevoie de reprezentare. Și iată cum presa devine astfel sclavul propriilor idealuri, transformându-se dintr-o instituție aparent liberă, în prizoniera unor principii.
Tocmai pentru că presa definită astfel trebuie să muște, avem doar critici la adresa lumii din jurul nostru, tocmai pentru că avem impresia că jurnaliștii trebuie să fie imparțiali, ajungem la partizanate evidente. Rebeliunea ultimă nu este decât un alt clișeu, iar cel care vrea în fiecare moment să fie original nu face decât să construiască artificial, fals.
Priviți în jurul vostru și veți observa că ceea ce ar trebui să fie evident este considerat astăzi nebunie. Puterea, în loc să aducă relaxare, îi crispează pe lideri, succesul, în loc să producă mândrie, trântește ușile și coboară privirile.
Oare unde, în ce școală am fost învățați că trebuie să ne fie jenă de propriile reușite? De ce întotdeauna succesul sau eșecul ajung să definească o categorie de persoane? De ce mergând pe stradă îți poți da seama cine este director și cine artist…? De ce oamenii își folosesc libertatea doar pentru a se încadra într-un anumit clișeu?
Libertatea înseamnă instinct, visceralitatea celui care știe să se adapteze la lumea care îl înconjoară. Nu încerca să fii diferit cu orice preț, însă nici nu încerca să te conformezi regulilor întotdeauna. Fii tu însuți, așa cum simți nevoia în fiecare moment. Da, s-ar putea să fii inconsecvent, s-ar putea să nu mulțumești pe toată lumea, însă nu trebuie să-ți dorești să faci asta.
Presa țipă despre democrație, dar nu face nimic pentru asta. Libertatea înseamnă până la urmă să înveți să te bucuri și de constrângerile care îți fac plăcere. Nu îți mai condamna publicul, ci o dată în viață, laudă-l, nu mai plânge pentru că trebuie să fii comercial pentru a exista, bucură-te. Schimbarea abordării nu poate decât să îți prindă bine.
Altfel, vom ajunge încă și încă o dată la mesele întinse, unde liderii lumii fac totul pentru a se identifica unul cu altul. Dacă nu ne vom trezi, eticheta va ajunge să se substituie realității și vom uita că în spatele fiecărui titlu se ascunde, sau ar trebui să se ascundă, un om... Un om, nu o țară, nu o comunitate, nu responsabilite, nimic din toate denumirile pompoase în spatele cărora se ascund problemele. Nu, în spatele fiecăruia dintre noi se ascund o conștiință, o inimă înfricoșată și un strop de nebunie...