Europa actuală e un teren parcurs de o revoluție virtuală. Locul alegerilor în holograma politicii europene e parte dintr-un proces de dizolvare a globulelor centrelor de putere în serul istoric. Istorie fără revoluții? Marile revoluții care au schimbat Europa au fost trei. Întâi, revoluția teocentrică din Evul Mediu a așezat Biserica în centrul lumii. A urmat revoluția antropocentrică din Renaștere, care a mutat centrul lumii în om. Revoluția psihanalitică declanșată după opera eseistică a lui Freud a adus inconștientul uman în centrul atenției, iar aceasta este a treia revoluție.

Însă trebuie să spunem că motorul gândirii freudiene a fost alimentat de legăturile sale cu scriitorii, (deci tot cu utopia!), având o relație specială cu reprezentanții tragicului: Sofocle, Shakespeare și Dostoievski și înlocuind preotul sau profetul cu psihologul și psihiatrul.

Și iată-ne, astăzi, în Europa, în plină epocă a disputelor freudiste sau postfreudiste legate de identitate (așadar de un miez interior al omului care nu are rădăcină în națiunea sa, ci în cultura sa, ce transcende granițele)!
Care este dominanta acestei lumi? De vreme ce identitatea europeană este, deocamdată, imposibil de definit (e abia schițată prin "aderarea la valorile europene", desemnate însă pe criterii istoricist-juridice, care evoluează adesea cu două viteze ) iar relațiile dintre cetățeni sunt bazate doar pe coduri de morală politică și economică, atunci avem de a face cu un adevărat nou război metafizic împotriva realului. (Si recent dispărutul om nou era din aceeași speță! aviz mărturisitorilor experimentului Pitești sau ai altor experimente de Gulag din Est). Europa este astăzi o densă virtualitate proiectată asupra cetățenilor europeni (posesori de card european, adică), pentru că este un concept bazat pe idei ce refuză să devină inițial ideologie dar nici nu se supun cu ușurință unor cuantificări palpabile.

Așadar, dacă, în scop didactic, asimilăm conceptul actual de Europa unei strategii informaționale de PR politic, nu este un păcat. Dimpotrivă. Nici stabilirea unei similitudini între această strategie și funcționarea computerului plus legea defragmentării discului nu ar aduce cuiva prejudicii. Din contră! În fond, programul defragmentare disc este un instrument care rearanjează datele de pe hard disk și reunește fișierele fragmentate, astfel încât computerul să funcționeze mai eficient. La scară europeană, prin mareele electorale de azi, asistăm la fenomene politice globale similare prin consecințele lor cu defragmentarea hard disk-ului: retrasarea clivajelor stânga-dreapta (până la dextrocare), a miturilor și fantasmelor mobilizatoare, reprogramarea minților revoluționare, goana după criterii de organizare nouă a spațiului politic la nivel european.

Adevăratul teritoriu al defragmentării europene este, se vede acum, inconștientul uman, așa cum a fost definit de Freud. Europeanul de astăzi este un om care încă nu există, dar nașterea lui ar ajuta Europa să funcționeze mai bine. (Și politicul emite subliminal, nota bene.)
Generațiile europene din Est, de dinaintea mea și parțial și a mea, au fost obligate în trecutul recent să mai încerce o dată să construiască în inconștient o marionetă, prin subliminalitatea semnalului politic implantat ca un cip informațional în inconștient. Metodologia de lucru a fost tot prin defragmentare europeană, inițiată de aceleași forțe mondiale care reprezintă interese politice și economice globale. Dar spectacolul de atunci s-a soldat cu sute de milioane de marionete aruncate la gunoi. Victimele experimentului, adică…
Să admitem că speranța funcționează astfel: și omul european este un folder ce poate fi utilizat pentru un timp, după care se va șterge, pentru ca altă entitate să-i succeadă. Speranța lumii de astăzi este o maladie Parkinson virtuală cu amnezie anterogradă și Recycle Bin.