La TARGUL INTERNATIONAL DE CARTE GAUDEAMUS Bucuresti, EDITIA a XV-a, 2008, duminica 23 nov. la ora 13 lansez cartea Pelerinul din Aqualung, Editura Integral (director Costel Postolache) and Ed. Vinea (director Nicolae Tzone), București, 2008.
Coperta și grafica ediției de lux: Păuna Dumitrescu.

O Carte - Galerie de Artă.


Vor prezenta: Nicolae Tzone, Șerban Axinte, Mihail Gălățanu și Costel Postolache.

Lansarea va avea loc la Standul Editurii Vinea (locatia 7.70: 319 pe harta complexului Romexpo) de la Targul International de Carte de Învățătură - Gaudeamus, 2008, Pavilionul Romexpo, București.
Vă invit să participati la aceasta lansare și la sesiunea de autografe.

Angela Furtună

scriitoare, pulicistă
membră a Uniunii Scriitorilor din România
[email protected]







=== În producția pe deplin matură a Angelei Furtună stă una din creaþiile de seamă ale

poeziei române de azi.==============================

Gheorghe Grigurcu





=== Angela Furtună este o poetă puternică, de o profundă și netrucată intelectualitate,

înzestrată cu o infatigabilă imaginație, precum și cu o mare disponibilitate afectivă.====================

Simona Grazia Dima





=== Este un ,,cocktail exploziv” pomenit undeva de autoare, acest concert post-dodecafonic în

care fragilitatea frumuseþii umane se află într-un continuu contrapunct cu

masivitatea ororii, a infernalului și a demonicului.
====================================================
Ioan Moldovan





=== Piatra se așează pe piatră și devine o mare carte a pietrelor. Vreau să spun, de fapt,

doar că poezia Angelei este cu adevărat remarcabilă.
====================================================
Nicolae Tzone




Un fragment din volumul Pelerinul din Aqualung:




despre cum m-am întâlnit cu moartea fix lângă Charles Bukovski, kill him, he makes me sick






unde aș fi putut să ajung
de-a lungul acestui firicel de apă
înotând cu aripile mele de rechin?

Pelerinul din Aqualong face o reverență și spune:

tot ce se întâmplă cu adevarat este înăuntrul nostru

poezia ca arta de soul-touchscreen

este această călăuză

evadăm fără a dezerta

nu realul, doar dimensiunea Hausdorff a traiectoriei finale




și m-am trezit totuși pe țărmul
unde Charles Bukovski avea o erecție grandioasă
numai privind mamelonul
pe care moartea mea
și numai a mea
mi-l vâra în gură matern
diabolic atentă cu mine
și numai cu mine
pentru ca eu să încep să gust câte puțin din toate
frunze de fum și furnici cu piciorușe de iederă
crusta de mușchi a muntelui singuratic
cenușa actelor ratate
vise despre eșecul vieții de înger

ce executa comenzile de bluetooth

cu o fidelitate incomodă

(„singurul lucru care îmi lipsește e timpul de a mă răzgândi”
carne din cuvintele tranșate de măcelarul universal
pentru ca eu să găsesc că moartea e gustoasă
negația e o mângâiere
regresia materiei nu doare
neantul e un voal de neînceperi fascinante
nimicul din mine e lumină
iubire năucitoare
cu cocoașă și riduri de expresie sângerânde
și toate gusturile să-mi vină helas! dintr-o constelație de celeste dizarmonii
prin acest sfârc al dimineții
inductoare de magnetism

promițătoare de empatie
când mă nasc din nou femeie din femeie

hard-disk-ul unui cortex

ce reface harmonia celestis
din Dumnezeu bărbat

laolaltă cu El aripile mele de rechin
înoată în apa poemului
tulburându-l




și unde ar putea să ducă
răzvrătirea
pornind de la mine în propagare centripetă
din aceste adevăruri ce se atașează de noi ca niste colaci de salvare
cuvântul - o pasăre înalt zburând
exilul - o pasăre înălțătoare
singură mi-am scris pe inima-exil tatuajele acceptând
că cel ce se exilează în cuvânt
e cel înălțat

care se înalță mereu
încă mai sus zburând către înalt
fără încetare
dar niciodată revenind pe pământ

laolaltă cu chibiții

Pelerinul din Aqualong face o plecăciune și zice că

cine a plecat o dată departe nu se mai poate retrage din îndepărtare

pentru că îndepărtarea luminează

adevărul fiecăruia

și pe al tuturor

nimic






eu dorm în minte

în mine

în zbor

Pelerinul din Aqualong adoarme în spațiile cu aer ale aripilor de acvilă
și nici nu știu când trece gustul lumesc al iubirii
precum o frescă ce se diluează în privirea pietrei

visul navighează pentru mine

înainte ca eu să mă mai trezesc

din picătura de verset
prin picătura de înălțare
căci nu de exil muream
ci de locuirea exilului în cuvinte
foarfece ascuțite
retezându-mi sfârcul
rădăcinile
tăișul sufletului și al minții
punându-mă apoi să le mănânc

să le mestec pe partea dreaptă

să le mestec pe partea stangă

sa le amestec cu saliva neon

sa le strivesc cu vârful limbii de șiragurile de dinți strălucitori

și să le scuip apoi
în cerul gurii răvășit al poemului
cum într-o lume
muritoare de foame
dar înviată în exilul din cuvinte

(„care este a doua jumătate ce se potrivește?” „exilul are gheare” „e o confuzie, animalul acela cu gheare e un sitcom cu muzica video” „în momentul în care suntem uciși, noi suntem plini de viață și ascultăm muzica acidului dezoxiribonucleic” „atât de tineri încât mergem în fiecare zi în arenă îmbarcați în jeep-uri și facem burn out” „ simfonii neterminate”„nebunia cauciucurilor care se sparg la intrarea în inimă” „plăcerea virilă de a pune frână prin ritmul cardiac” „aceasta este a doua jumătate a vieții ce se potrivește în puzzle” „betatronul din by-pass” „viața străbătută cu piciorul apăsat pe pedala de accelerație” „în timp ce nicio viteză a excluziunii nu e interzisă?” „în timp ce expulzia omului în exil e expulzia fătului în lumea retard?” „ideea e să nu megi în exil ca la shopping” „să nu te îndepărtezi de tine, doar de ceilalți” „când o gaură neagră bulimică se îndepărtează de toți pentru că se apropie de marele nimic” „ce este exilul?” „creație și sinucidere logică” „supraviețuire în Aqualong”)

și apoi am înțeles că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea

încât m-a lăsat singură în această iubire și ură

ca să mă impac cu setea

cu foamea

cu neîndurarea

cu marea zbuciumată

cu flash-urile cuvintelor

cu teroarea amniosului

eu aici

fără colac de salvare

fără un petec de deșert sub călcâie

doar eu cu frumusețea din mine

eu cu splendoarea care se izbește de gratii

doar eu și El

pentru că e ceva numai între mine și El

și totul este El

Unul







pe la ora 15 fără un sfert, am înțeles ce este singurătatea pelerinului

de fapt, nu e cine știe ce