Filozoful, moderatorul de televiziune și rectorul Facultății de Creație din Karlsruhe a fost întrebat de un jurnalist al revistei DER SPIEGEl (3 iunie) dacă personal se lasă antrenat de fotbal. Peter Sloterdijk a răspuns: „Din zestrea de bază a condiției umane face parte și o oarecare putință de a putea înnebuni împreună cu alții. Și acest lucru îmi permit din când în când, acum la zilele mele de bătrânețe.”

Acțiunea este la modă, cel puțin în romanul german contemporan. Mulți cred că succesele internaționale ale unor scriitori tineri se datoresc tocmai acestui aspect, după ce ani de zile literatura germană era mai mult una de reflectare, de gândire, de profunzime. Se pare că romanul lui Eginald Schlattner „Das Klavier im Nebel” a rămas credincios crezului vechi al prozatorilor germani. Recenzentul Christoph Bartmann îi atestă într-o recenzie în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG (6 iunie 2006) calitatea de a stârni în primul rând interesul cititorului și mai rar de a provoca participarea sufletească a acestuia la întâmplările povestite. Mai mult impresionează limba arhaică în care scrie autorul transilvănean. „Se intră în astfel de propoziții și, chiar mai mult, în lumea, de care vorbesc, ca într-o grădină străină.” + + + + + + Eginald Schlattner rămâne pentru recenzenții (poate și pentru mulți cititori) un exod sudesteuropean cu aura unor timpuri (habsburgice) de mult apuse, chiar dacă acest roman este un tablou al erei comuniste din România anilor 1948-1951.

La 6 iunie Președintele Federal al Germaniei, Horst Köhler, a înaugurat noul Muzeu al Literaturii din orășelul Marbach de pe râul Neckar. SÜDDEUTSCHE ZEITUNG a publicat în aceeași zi un articol plin de elogii la adresa Archivei Literaturii Germane, cum se mai numește noua instituție culturală. O propoziție din acest articol mi-a dat de gândit: „De mult o filologie nouă a descoperit nu numai importanța aproape teologică a schiței de proiect și a manuscrisului, ci și semantica textului dezagreat, pus deoparte, distrus... + + + + + + Păi dacă îmi compun textele numai la computer posteritatea nu va putea să-mi admire luptele sufletești care au generat și vor mai genera operele mele nemuritoare. Vai ce catastrofă!

Întrebarea cea mai interesantă privind un interviu poate să fie tocmai: Care e cea mai interesantă întrebare? Într-un interviu făcut de revista DER SPIEGEL cu trei autori din trei țări jurnalistul a pus și următoarea întrebare: Care este deosebirea dintre un meci de fotbal dramatic și un roman? Au răspuns Henning Mankell (Suedia): „Deosebirea constă în faptul că o povestire nu se poate câștiga cu 1:0. Singurul lucru pe care fotbalul poate să mi-l dea, este simțul dacă a fost un joc bun sau slab. În literatură există în această privință mai multe posibilități.” Thomas Brussig (Germania): „Dramatica fotbalului este unică și nici nu poate să fie realizată în afara terenului de joc, nici în teatru, nici în film și nici în roman. Un meci de fotbal ia naștere prin faptul că are loc. E deschis, rezultatul nu este manipulat. Când încep să citești o carte ști că acțiunea nu mai are libertatea de a se dezvolta așa sau așa.” + + + + + + Al treilea intervivat, Tim Parks (Anglia), nu a răspuns la această întrebare. S-o fi gândit la golul de pe Wembley în 1966?

Premiul Georg-Dehio este decernat de Forumul German de Cultură pentru Europa des Est și este dotat de către Delegatul Guvernului German pentru Cultură și Mass-Media, Bernd Neumann, cu suma de 20.000 €. Premiul este împărțit în două: unul principal și unul de onoare. Premiul principal a fost decernat lui Karl-Markus Gauß care „scrie de peste 20 de ani despre regiunile Europei Centrale și de Est, despre cultura, istoria și prezentul lor”, consemnează BANATER POST din München în ediția sa din 5 iunie. De premiul de onoare se poate bucura Thomas Urban. El este autorul cărții „Der Verlust. Die Vertreibung der Deutschen und Polen im 20. Jahrhundert” (Pierderea. Expulzarea germanilor și polonejilor în secolul XX). + + + + + + Numai cine cunoaște trecutul are un viitor, a spus mai de mult filozoful Wilhelm von Humboldt (1767-1835).