Înființată la 6 august 1867, la un an după fondarea Societății Academice Române, Biblioteca Academiei Române reprezintă simbolul spiritual al românilor de pretutindeni. Când aproape jumătate din numărul lor se aflau sub stăpânire străină, Biblioteca și- a dovedit utilitatea ca cel mai important centru de informare și documentare al neamului, prin colecțiile adunate, organizate și gospodărite de o mână de entuziaști, grupați în jurul lui Ioan Bianu(1856- 1935), primul director al Bibliotecii Academiei Române(1884- 1935). Încă din perioada 1890- 1895, un Hașdeu, un Ion Ghica, un Nicolae Iorga, un Dimitrie Sturza- cel mai generos dintre donatori- erau conștienți că trecutul nu poate fi cercetat fără consultarea colecțiilor acumulate în rafturile Bibliotecii, pe care o protejau, dincolo de orice ingerințe politice.
Colecțiile Bibliotecii au o structură enciclopedică- ilustrând istoria și cultura românească, precum și istoria și civilizația universală, peste zece milioane unități, începând cu cele mai vechi texte în limba română sau în limbile de cancelarie și de cult care au circulat în interiorul spațiului românesc, până la ultimile publicații de orice tip și pe orice suport.
Ctitorie a mai multor generații de cărturari care, prin donații și achziții, au contribuit la propășirea ei, Biblioteca Academiei Romane este beneficiară a depozitului legal încă din anul 1885 ca bibliotecă naționala, având în atribuțiile sale publicarea bibliografiei retrospective a cărții și periodicelor românești, dar și a unor bibliografii speciale, cum ar fi Bibliografia Mihai Eminescu sau Bibliografia Războiului de Independență.
Sediul Bibliotecii Academiei Române este format din clădirea existentă- formată din corpul ridicat în anul 1929 după proiectul arhitectului Gh. Balș, corpul proiectat de arhitect D. Marcu în perioada 1937- 1938 și corpul construit în anul 1964, cu o suprafață totală de 10. 415 mp; clădirea nouă- construită după proiectul arhitecților Romeo Belea și Gheorghe Roșu, cu o suprafață de 15. 970 mp. Biblioteca dispune de nouă săli de lectură, o sală de expoziții, o sală de conferințe cu o capacitate de 220 locuri, dotată ultramodern și un muzeu.
Noua clădire a Bibliotecii Academiei Române, menită să adăpostească cele mai prețioase averi culturale adunate de predecesori și de unii contemporani, trebuia să fie ridicată încă din anul 1972, când președintele Academiei Române era academicianul Miron Nicolescu.
După decembrie 1989, încercările de actualizare ale proiectului au fost reluate, permanent sprijinite de conducerea Academiei, în special de academicianul Eugen Simion- fostul președinte al Academiei Române, și de Mugur Isărescu- guvernatorul Băncii Naționale a României.
Biblioteca are următoarele departamente: Completarea Colecțiilor; Cataloage- Indexare Cărți; Cataloage- Indexare Periodice; Schimb Internațional de Publicații; Manuscrise- Carte rară; Microfilme; Stampe; Hărți, Muzică; Numismatică; Bibliografia Națională; Conservarea Colecțiilor; Relații cu publicul- Referințe; Informare Științifică- Informatizare; Restaurare; Tipografie; Resurse Umane; Financiar- Contabilitate; Secretariat, Administrativ; Tehnic.
De asemenea, Biblioteca Academie Române are filiale la Iași, Cluj, Timișoara și în Institutele de cercetare ale Academiei.