A scrie într-o lume fără pace



Asociația Internațională a Scriitorilor, International PEN, a organizat recent Congresul anual de la Berlin, la care au participat 450 de scriitori ce provin din centrele PEN din lumea întreagă. Președintele PEN german, Johano Strasser, și-a exprimat speranța ca acest congres “să crească speranța că, în pofida tuturor diferențelor de limbă, culturi, religii și moduri de viață, un singur lucru ne unește pe toți: dragostea față de literatură, precum și respectul față de demnitatea fiecărui om”.
Participând la o recepție cu scriitori veniți în Germania, însăși doamna Angela Merkel a ținut să cunoască multe nume sonore astăzi, ca: Nadine Gordimer, A.L. Kennedy, György Konrád și Ronald Harwood, în timp ce tema congresului a fost expusă de Günter Grass, deținător al Premiului Nobel pentru literatură: A scrie într-o lume fără pace. Marele prozator german a amintit că „oricare ar fi crimele mușamalizate de regimurile politice, ele nu pot scăpa vigilenței scriitorilor. Evenimentele pe care istoricii sunt dispuși să le camufleze și să le arunce în uitarea istoriei, rămân vii și proaspete în memoria colectivă datorită operelor literare”.
International PEN are câteva priorități, de câțiva ani încoace: apărarea libertății de expresie, a drepturilor lingvistice, accesul femeilor la manifestarea tuturor drepturilor civile, dialogurile pentru pace, problema scriitorilor exilați, chestiunea persecutării și reducerii la tăcere a scriitorilor. În țări precum China, Tunisia, Rusia, Iran, Maldive, Uzbekistan, Vietnam, Cuba și Mexic sunt monitorizate multe cazuri de scriitori supuși represiunilor fizice, psihice și morale, iar fenomenul există, difuz și camuflat, chiar și la doi pași de noi.
PEN Clubul Român, creat în 1923 și având printre inițiatori pe Liviu Rebreanu, a desfășurat o activitate memorabilă, după cum se poate deduce din câteva caiete salvate de familia Cioculescu la arestarea lui Radu Cioculescu, remarcabilul traducător al lui Proust, și care deținuse mulți ani funcția de secretar al Centrului. Dar Cioculescu s-a prăpădit la scurt timp în închisoare, iar cei mai importanți membri ai Centrului au fost și ei arestați sau interziși. Clubul a fost reînființat în 1990, la 11 septembrie, ducând o permanentă luptă cu structurile vechi, intolerante cu libertatea de expresie și dreptul la opinie.
În România, scriitorii încă pot fi supuși presiunilor totalitare. Ei scriu nu numai într-o lume fără pace, ci și într-o lume fără busolă. Bunul plac al grupurilor de presiune politică sau de presiune economică a spulberat atât sistemele de valori, cât și sentimentul de respect datorat scriitorului în calitate de creator și ambasador al monumentului limbii și literaturii române.

Există suficiente voci care condamnă libertatea: era mai bine înainte, zic ele. Dar noroc că scribii dictaturilor de ieri au luat, în aparență, o mică pauză istorică. Măcar de ochii lumii…Ce folos, însă, că scribii noilor dictaturi le iau cu ușurință locul, la fel de inocenți și cruzi…

Și totuși, cele mai numeroase opere literare demonstrează că regula jocurilor istorice de societate a fost, de-a lungul timpului, tirania, iară nu construcția democrată. PEN Club încearcă să demonteze partea tare a acestei reguli, opunându-i tentația excepției, prin politici culturale deloc martiroide, ci doar curajoase. Căci a scrie într-o lume fără pace înseamnă a-ți face mereu iluzii pudrate cu praf de pușcă.


Angela FURTUNÃ



Scriitoare, publicistă
Membră a Uniunii Scriitorilor din România


*
[email protected]

Blog Angela Furtuna