Premiul Ingeborg-Bachmann este trofeul german al celui mai renumit „concurs al muzelor“. Anul acesta spectacolul literar de la Klagenfurt/Austria – transmis indirect de postul de televiziune 3sat – a stat sub auspiciul a două aniversări: 80 de ani de la nașterea poetei Ingeborg Bachmann (25 iunie) și 30 de ani de la prima decernare a premiului. 18 autori s-au prezentat cu textele lor în fața juriului, condus de doamna Iris Radisch, critc literar din Germania. În total au fost decernate cinci premii. Premiul Ingeborg-Bachmann (25.000 €) și premiul publicului, Kelag, (5.000 €) au fost câștigate de scriitoarea Kathrin Passig, născută în anul 1970 la Deggendorf/Bavaria și trăind acum la Neukölln/Berlin. „Citirea ei, ca pen-penultima, a dus la euforia de sâmbătă din Klagenfurt, la aplauze mari și un >în sfârșit !< colectiv al juriului”, scrie STUTTGARTER ZEITUNG din 26 iunie 2006. „Sie befinden sich hier” (Ei se află aici) este un text stilistic perfect și macabru comic. Autoarea articolului folosește expresia „Kabinettstück” – bucată de cabinet – în sensul unei surprize reușite. Celelalte premii au fost cucerite de Bodo E. Hell (*1943) – premiul Telekom-Austria (10.000 €), Nobert Scheuer (*1951) – premiul 3sat (7.500 €) și de Angelika Overath (*1957) – premiul Ernst-Willner (7.000 €). + + + + + + Literatura germană își ține anual propriul campionat mondial de litere, proveniența autorilor nefiind condiționată în regulamentul concursului.

Timp de o lună experți austrieci, germani și finlandezi au încercat să-l prindă pe Bruno, ursul căruia i s-a dat drumul în libertate în cadrul proiectului Life Ursus din parcul Adamello-Brenta din Tirolul de Sud/Italia. Numele lui științific era JJ1, după numele părinților Jurka și Joze. Vina ursului: și-a îngăduit câteva oi, găini și i-a plăcut și mierea unui stup de albine. Acum trei vânători l-au împușcat. Ziarul DONAUKURIER din 27 iunie scrie într-o pagină dedicată acestui eveniment: „Pe când vânătorii, înzestrați cu ordinul de împușcare, erau pe urma lui, cel mai căutat trecător ilegal de graniță se așezase noaptea în fața sediului de poliție din localitatea Kochel. La Wildbad Kreuth vizitase locul de întrunire a regenților de la CSU (Uniunea Creștin-Socială) Ieri în sfârșit ultimul capitol, ca dintr-un mit alpin: în miezul zilei un glonte mortal din armele zbirilor de stat.” Hubert Weinzierl, președintele Cercului de Ocrotirii a naturii din Germania, a declarat: „ Asta a fost cea mai proastă din toate soluțiile posibile. Renumele Bavariei în problema ocrotirii naturii este deteriorat. Ursul a fost o figură de simbol pentru milioane de germani, înainte de toate pentru copii. Acestora le-au fost împușcate basmele.” + + + + + + Cred că prin această întâmplare tristă am primit și răspunsul definitiv la întrebarea cine va distruge mai degrabă mediul nostru înconjurător, ursul sau omul.

Fostul chiulangiu, membru într-o organizație de la marginea stângă a spectrului politic, luptător de stradă, taximetrist, parlamentar, ministru pentru mediul înconjurător în landul Hessen și în perioada 1998-2005 ministru de externe, cel mai renumit, iubit, admirat, contestat și urât membru al partidului ecologist Bündnis 90/Die Grünen, deci Joschka Fischer, a spus Adio și a renunțat la mandatul său de membru al Bundestagului. Privatierul își va începe decurând activitatea de profesor la Universitatea de Elită Princeton din Statele Unite. Dar înainte de a pleca a mai spus ceva. Dacă Părintele Dumnezeu va avea nevoie de el undeva în lume ca „special representative”, atunci nu va spune: „Eu sunt aici numai pentru a cânta Kyrie Eleison.” + + + + + + Cum spunea odată Maradona? „Era mâna lui Dumnezeu!”

„Walhalla” se numește templul spiritualității germane. Este vorba despre o construcție în forma unui cilindru imens, situat pe un deal la câțiva kilometrii de Regensburg. Regele bavarez Ludwig I. a fost inițiatorul realizării cestui templu grecesc și l-a inaugurat în anul 1842 în cinstea eroilor germani. În interiorul mauzoleului pot fi vizionate busturile unor mari personalități din toate sferele vieții germane. Celor 96 de capete din marmură pe care le-a ales regele bavarez s-au alăturat și se mai alătură și azi alți corifei ai gândirii germane. Anul acesta s-a iscat o ceartă pentru locul vacant. Care dintre doi nemți deștepți să-l ocupe: Heinrich Heine, scriitorul, sau Carl Friedrich Gauß, matematicianul? Academia Bavareză a Artelor Frumoase îl favorizează pe Heine iar Academia Bavareză a Științelor îl vrea pe Gauß. + + + + + + Ca literat amator, ar trebui să pledez pentru Heine. Dar fiindcă acest Gauß e un personaj atât de simpatic în romanul lui Daniel Kehlmann „Die Vermessung der Welt” (Măsurătoarea lumii), m-am decis pentru omul cifrelor. Mă tem însă că nu mă va întreba nimeni în privința acestei probleme de o importanță națională.

La fotbal se vorbește despre talente veșnice, deci fotbaliști care n-au reușit niciodată să-și transforme talentul în performanțe demne de a intra în istoria fotbalului. Contrariul este posibil în literatură. Un romancier german și-a cucerit un loc în istoria literaturii germane mai mult prin operele pe care nu le-a scris decât prin romanele lui. Este vorba de Wolfgang Koeppen (1906-1996). Autorul a scris cinci romane și două volume de eseuri. Ultimul roman „Der Tod in Rom” (Moartea la Roma) datează din anul 1954 și de atunci până la moartea sa Koeppen a tot anunțat publicarea a noi opere. Volker Hage scrie în DER SPIEGEL (19 iunie 2006): „Își notează figuri, nume, localități, mereu titluri noi de romane. Atunci pune fițuicile undeva și când le găsește din nou începe imediat să le corecteze. Orice a scris, chiar lucrurile deja tipărite, se prelucrează în mod forțat. Nu găsește un sfârșit, nu poate să se decidă.” Renumitul editor german Siegfried Unseld (1924-2002) ia donat odată chiar o croazieră pentru ai stimula vâna poetică. Fără rezultate substanțiale, cum se știe astăzi. + + + + + + Câți de pe poezie.ro nu-și doresc un astfel de editor? Inclusiv subsemnatul, bineînțeles!