Între 24 și 27 august 2006 va avea loc la Erlangen/Bavaria cel de al 26-lea Festival al Poeților. Unul din cei mai reprezentativi autori ai poeziei moderne este considerat de organizator ca fiind una din atracțiile principale ale festivalului. Lui Oskar Pastior (*1927, Sibiu) este dedicat anul acesta unul din cele cinci puncte ale programului, numite „portret de autor”. 60 de scriitori, critici literari și publiciști se vor prezenta publicului. + + + + + + Deosebirea între Erlangen și Agigea? Paginile culturale din ziarele germane vor relata pe larg despre festivalul, urmărit probabil, ca și în anii precedenți, de mii de spectatori.

„Am fost la o unitate de lucru și odată, un an mai târziu, era ordinul de recrutare pe masă. Și atunci am constatat, poate abia la Dresda, că este corpul de armată SS.” Această mărturisire aparține lui Günter Grass, purtătorul premiului Nobel pentru literatură și de peste cincizeci de ani o instanță morală în societatea germană. Foiletonul german s-a cutremurat la sfârșitul săptămânii trecute. Trupele SS au fost constituite din unități de elită cărora se reproșează că ar fi săvârșit și crime de război. Interviul lui Grass a apărut sâmbătă, 12 august 2006, în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, umplând două pagini întregi. Frank Schirmacher, unul din editorii ziarului a anunțat evenimentul într-un comentariu pe prima pagină. „Mărturisirea”, se putea citi în litere de tipar din alfabetul Sütterlin, o scriere folosită în Germania până în anul 1941. „Este o poantă a istoriei contemporane”, scrie Schirmacher, „cum nici un autor de romane nu putea să și-o imagineze, și anume faptul că marea povestire postbelică a germanilor despre vină și rușine, galeria făptașilor, a involvaților și oportuniștilor se sfârșește acum cu Günter Grass și mărturisirea sa – fiindcă acum trăim probabil sfârșitul.” Unul singur, se pare, putea totuși să-și imagineze „poanta istoriei contemporane”, ba mai mult, a inscenat-o chiar în mod grandios. Și este un autor de romane. În luna septembrie apare în Germania autobiografia „Beim Häuten der Zwiebel” (La năpârlirea cepei). Autorul cărții se numește... Günter Grass. + + + + + + Așa se pregătește terenul pentru un bestseller.

Recenzentul de la FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG (15 august 2006) nu este chiar încântat de noul Roman al lui Cătălin Dorean Florescu. (*1967, Timișoara) Nu-i place „construcția romanului”, adică acțiunea nu i se pare fluidă până la sfârșit. Are impresia că autorul s-a împotmolit la un moment dat și nu a știut în ce direcție s-o ia. Recenzentul are obiecții și în privința titlului „Der blinde Masseur” (Masorul orb), pe care îl găsește „în apropiere primejdioasă de literatura de distracție”. Totuși, „autorul poate să povestească captivant și posedă o capacitate mare de observare a relațiilor interumane”. + + + + + + Poate în țara de baștină a autorului romanul va avea alt efect. Acțiunea se desfășoară într-o Românie postcomunistă și „destul de poetică”.

Am mai scris despre deținuți de război în cetatea (de atunci) Ingolstadt, din mijlocul geografic al Bavariei. [Cinci secvențe din viața și mass-media germană (28)] Cu mult înaintea aventurilor lui Charles de Gaulle, și anume după războiul franco-german din anul 1871, aici au fost reținuți 9.000 de prizonieri de război francezi. Printre ei au fost, condiționat de istoria colonială a Franței, și soldați din nordul Africii. Au fost primii oameni de culoare pe aceste meleaguri dunărene și, dacă dăm crezare documentelor din acele vremuri, au constituit o atracție turistică. Sursele scrise vorbesc de „artiști care au venit din toată Bavaria” pentru a se inspira din lucruri așa de exotice ca de exemplu un joc de boule între deținuți. Interesul primordial era însă acordat jucătorilor „de culoare”. + + + + + + Astăzi negrii în loturile naționale din cele mai diferite ramuri sportive nu mai sunt nimic deosebit în Germania. De Franța nici nu mai trebuie să vorbim.

Politica de amintire a Romăniei într-un context nou. Cel puțin așa crede NEUE ZÜRCHER ZEITUNG din 17 august 2006 și se referă la instalarea Comisiei pentru Studierea Crimelor Comunismului în România. Articolul începe cu o prezentare a biografiei lui Vladimir Tismăneanu care a fost numit de președintele țării, Traian Băsescu, în funcția de președinte al acestei comisii. Ziarul elvețian crede într-o șansă de reușită a inițiativei, fiindcă „o mare parte a societății găsește rușinos faptul că după mai mult de 15 ani de la căderea regimului Ceaușescu doar patru la sută dintre acte au fost deconspirate.” O mare însemnătate acordă articolul și „Raportului”, publicat de publicistul Sorin Ilieșiu. Dar cu aceeași seriozitate se comentează și dubiile pe care istoricul Marton Horvath le-a exprimat în revista „22” față de acest „Raport”. + + + + + + Important este că în vestul Europei se înregistrează aceste preocupări cu trecutul. Cultura de memorare joacă un rol important în viața popoarelor civilizate.