Cu o zi înaintea începerii Tîrgului de Carte de la Frankfurt a fost decernat Premiul German de Carte (Der Deutsche Buchpreis) pentru cel mai bun roman al anului. Juriul, care se constituie în fiecare an nou, a fost anul acesta compus din doi scriitori, patru critici literari și un librar. Juriul a ales din 120 de romane cinci care au ajuns în finala concursului. Câștigătorul s-a putut bucura de un premiu în bani de 25.000 de Euro. Restul finaliștilor trebuia să se mulțumească cu câte 2.500 de Euro. Romanele finaliste sunt scrise de Martin Walser, Ingo Schulze, Ilja Trojanow, Thomas Hettche și Katharina Hacker. Ladys first – a decis juriul, premiind romanul Katharinei Hacker, „Die Habenichtse” (Cei fără avuție), cu premiul I. Romanul povestește despre „a avea și a fi”, scrie DONAUKURIER (3/4 octombrie 2006). Autoarea a studiat filozofie, istorie și iudaistică la Freiburg/Germania și Ierusalim/Israel. Katharina Hacker venise la ceremonia de decernare a premiului cu fetița ei Philippa, în frumoasa vârstă de + + + + + + trei săptămâni și jumătate.

Sondajele de opinii se țin lanț. Acum se știe că 78 la sută din populația Germaniei vrea să vadă limba germană ancorată și în constituția țării. Din 1000 de întrebați 66 la sută s-au exprimat împotriva avalanșei de anglițisme în limba germană. Problema limbii a avansat și în atenția politicienilor. Președintele Bundestagului, Norbert Lammert, a spus într-un interviu cu săptămânalul DER SPIEGEL: „Identitatea acestei țări a fost cauzată de limba ei, cu mult înaintea formării statului național, țara fiind numită „germană” după limba vorbită.” Și cancelarul, doamna Angela Merkel, susține această motivare, ca și președintele Partidului Social Democrat (SPD) Kurt Beck. + + + + + + Timpul e copt pentru o inițiativă legislativă în această direcție. Francezii au luat mai de mult măsuri împotriva vătămării limbii lor.

Și fiindcă granițele între sondaje și statistici sunt curgătoare, iată și două exemple din statisticele germane, prima din industria de exploatare a cărbunelui brun. Cel mai mare teren de exploatare (pe suprafață) din Germania se află la Garzweiler din Renania de Nord-Vestfalia. Pe terenul de 48 km² lucrează zi și noapte șapte excavatoare imense. Cel mai mare poartă numărul 288 și excavează zilnic 240.000 m³ de cărbune brun. Monstrul tehnic are lungimea a două terenuri de fotbal și înălțimea Statuii Libertății din New York, dezvoltă 22.500 cai putere și consumă zilnic curentul comparabil cu cel al unui oraș cu 17.000 de locuitori. + + + + + + Ce cantitate de cărbune brun este necesară la producerera energiei electrice pentru un astfel de oraș nu ne dezvăluie articolul din ziarul economic AKTIV (30 septembrie 2006).

A doua statistică vine din lumea cărților. Astăzi se încheie la Frankfurt pe Main cel mai mare târg de carte din lume. Târgul se organizează de 58 de ani. Anul acesta au venit peste 7000 de edituri din 111 țări cu aproape 400.000 de cărți și „produse înrudite” (DIE WELT, 2 oct. 2006). Târgul ocupă o suprafață de 172.000 m² distribuit pe 13 hale. 1000 de autori au citit din operele lor. + + + + + + Numărul consumatorilor cuvântului scris și vorbit (cărți audio) îl vom afla mâine din ziarele germane.

40.000 € - cu această sumă este dotat cel mai important premiu literar din Germania, Premiul-Georg-Büchner. Premiul este decernat de Academia Germană pentru Limbă și Poezie. Ieri a fost omagiat și distins cu acest elogios simbol literar un „magicean metodic al limbii” care a creat o operă poetică „de maximă radicalitate și diversitate de forme”. Sărbătoritul este Oskar Pastior, poet născut la 20 octombrie 1927 la Sibiu și din anul 1969 domiciliat la Berlin. Poetul creează mereu cuvinte noi, multe din ele producând abia la audierea lor – în special când le citește personal – efectul scontat, care la rândul lui este de multe ori predominant acustic și nu literar în înțelesul clasic al cuvântului. Cine deschide unul din cele peste 30 de volume publicate ale lui Pastior, riscă să găsească în ele poezii din care nu înțelegi nici un cuvânt. Pentru acest meștejug poetic critica literară îl califică pe poetul berlinez drept un descoperitor de cuvinte, demascator de posibilități lingvistice mereu noi, călător în universul literelor, poet experimental, avangardist, poet de tradiție, păstrător de tradiție, artist de forme (FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG), artist de limbă și sunet (DIE TAGESZEITUNG), liric de sunet și urmaș de Dada (DIE WELT) ș.a.m.d. Oskar Pastior a mai primit și Premiul-Horst-Bienek (1997) și Premiul-Erich-Fried (2002). Printre premiații Academiei din Darmstadt se numără și purtătorii Premiului-Nobel Heinrich Böll și Günter Grass. + + + + + + Oricum, prilej de mândrie și pentru români, fiindcă cine are curajul să se scufunde în creațiile poetice ale lui Oskar Pastior va constata repede că una sau alta din formulările lui sună pur și simplu românește, lucru consemnat și de critica literară germană.
(Am scris acest text la 16 mai 2006 cu gândul de a-l publica în această rubrică în săptămâna decernării premiului. Era săptămâna în care ziarele germane anunțaseră decernarea celui mai renumit premiu literar german, la 21 octombrie 2006, lui Oskar Pastior. Soarta însă nu ține cont de planurile noastre, alegând alte drumuri, de multe ori departe de raționamentele omenești. Poetul „picturilor de sunete” (Lautmalereien) a murit în seara zilei de 4 octombrie 2006 la Frankfurt pe Main, în prima zi a Târgului de Carte.)