INVITAÞIE



Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera” organizeaza un work-shop pe tema identitatii culturale care va avea loc marti, 20 februarie, la ora 14, in Sala de Arte „Elena Greculesi”. Sub genericul „ TU CINE TE CREZI ?”, participantii vor porni in cautarea identitatii pierdute, gasite sau regasite, celebrand impreuna deschiderea primului Salon de frumusete (si infrumusetare) identitara.

Salonul functioneaza dupa principiul „NIMENI NU- I CA MINE, DAR NICI CU TINE NU MI-E RUSINE”.

Vă invităm să luați parte alături de noi la un eveniment real! Vor participa jurnalisti protagonisti, profesori, formatori de opinie, reprezentanti ai diverselor organizatii ale minoritatilor, psihologi, sociologi, reprezentanti ai ONG-urilor si ai societatii civile, reprezentanti ai centrelor comunitare UE, elevi, studenti, tineri nelinistiti, seniori nedumeriti, adulti fara frontiere, cu catel, cu purcel, cu motanel...

Acest work-shop face parte din Programul de Educatie Antidiscriminare al Bibliotecii Bucovinei.

Intrarea este, in sfarsit, libera ! Libera de prejudecati, libera de ostilitati, libera de cenzura!!!







Pentru toti cititorii si participantii, lansam provocarea de mai jos:



AVEM CEVA MAI BUN DE FÃCUT ?

AVEM CEVA DE CÂȘTIGAT ?

AVEM CU CE ?





AVEM CEVA MAI BUN DE FÃCUT ?


( CÂTEVA MEDITAÞII PE TEMA IDENTITÃÞII EUROPENE )




Cine este europeanul din zilele noastre? Ei bine, la o astfel de întrebare nu se mai poate răspunde la fel de simplu precum altădată, când francezul știa de ce este diferit de german sau de italian...
Cetățenia europeană a fost creată de tratatul de la Maastricht. Dar este ea perfectă ?

Europa, ca uniune actuală, permite libera circulație a cetățenilor ei, le protejează drepturile individuale, își exhibă o sferă publică numită europeană, constituie cu certitudine un cadru în care cetățenii săi sunt interesați mai ales de ordinea socioeconomică.
Cu toate acestea, mai sunt încă multe de făcut pentru a putea vorbi în Europa de o adevărată societate civilă, sau pentru a aduce cetățeanul într-o poziție vizibilă în cadrul procesului de luare a deciziilor ; identitatea comună proiectată, și care va fi identitatea europeană, este doar un proiect foarte actual ce se derulează prin programe de educație și de cultură ce dialoghează cu toate culturile și care este deschis către diversitatea europeană.

De-a lungul timpului, construcția europeană a fost mai ales o chestiune economică, juridică și instituțională. La ora actuală, însă, problema cea mai importantă este de a reflecta în mod serios la chestiunea umană. Încă puternice, bazându-se pe mândrie și pe concurență, identitățile naționale se manifestă ca adevărate matrici de mentalitate considerate azi ca fiind arhetipale. În țările ce au aderat la Uniunea Europeană, cetățenii încep să fie vehiculele altor mentalități și comportamente. Astfel, a deveni european este și un proces de achiziție și de învățare de mentalități și valori. Bunii europeni sunt asimilați cetățenilor ce și-au făcut bine temele.

Chestiunea existenței unei identități europene este departe de a fi reductibilă la moștenirea unui patrimoniu comun. Pe de altă parte, este esențial de a stabili încă de la bun început că fiecare cetățeam european se află în fața unui proiect voluntar cu scopul țintit de a coordona strategii identitare diverse. Astăzi, recuzita de european este un bun achiziționabil numai în două moduri, corespunzătoare tipului de putere ce le implementează. Cumva, când teoreticianul A. Wolfers a inventat conceptul de « soft power », el a avut în vedere, ca într-un joc pentru computer, cele două tipuri de putere: pe de o parte, cea care are capacitatea de a influența comportamentul altor națiuni și de a le impune prin negocieri propriul model, iar pe de altă parte, cealaltă, care recurge la forță și agresiune pentru a ajunge la același rezultat.

Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș reîncepe tot cu cultura, afirmase undeva Jean Monnet. Părintele Europei în care trăim astăzi ar fi uimit să i se reproșeze faptul că cetățenii Europei încă nu se simt cetățeni europeni. Jean Monnet nu a lăsat urmașilor săi cheia prin care cetățenii se pot simți ca atare, adică cetățeni, dar și altfel decât în cadrul unei națiuni...Problematica pare să se articuleze în jurul raportului dintre spațiul public și spațiul politic : prin ce anume, deci, spațiul public european reprezintă un instrument de legitimare a mecanismelor instituționale și politice ale Uniunii Europene, așa încât acesta să-și genereze o cultură suficient de puternică și capabilă de a-și apropria o memorie culturală comună tuturor cetățenilor Uniunii Europene, deveniți astfel cetățeni ce se identifică cu sintagma cetățeni europeni ?
Grea întrebare, evident...

Astăzi, eminamente în vigoare este tot identitatea națională. Ea este subiacentă problemelor legate de imigrație, naturalizare, refugiu politic și economic. Pe de altă parte, deși ora Europei a bătut iar mondializarea este ireversibilă, mișcările de apărare a identității naționale sunt puternice și au generat fenomenul complex al terorismului. Aceste două aspecte sugerează că mecanismele de elaborare și cele de transmitere a identității naționale nu sunt bine cunoscute, nici stăpânite, și cu atât mai mult nu sunt dirijabile printr-o simplă ecuație. Iată cum omul încă nu se poate rupe de nucleul tare al mișcărilor identiare care, toate, au la bază incompatibilitatea între conceptele de identitate națională și identități naționale...
Un fenomen interesant devine, însă, vizibil la acest nivel : pe vremea când statul națiune s-a raportat numai la existența unui teritoriu locuit de o comunitate solitară, o omogenitate a populației sale nu era necesară. Pe măsură ce Uniunea Europeană s-a extins, însoțită fiind și de o solidaritate inter-regională mai amplă, Europa a început să devină, ea însăși, printr-un mecanism subtil și paradoxal, un factor de omogenizare a populațiilor sale. La bază, observăm cum aceasta devine organul la care fac apel extrem de des mișcările identitare aflate în căutarea recunoașterii specificității lor. Până la urmă, construcția europeană, mergând pe urma genezei statelor- națiuni tradiționale, ar putea permite actualizarea politică a particularităților infra-statale așa încât ea însăși să favorizeze dezvoltarea unei omogenități culturale supra-statale. În acest scop, există o întreagă presiune dromosferică a cetățenilor, brusc antrenați în mișcări pe orizontală de o anvergură fără precedent, ce definesc o energie populațională imensă, precum un moment fizic foarte precis al demarării accelerării particulelor într-un ciclotron.

Aș opta și pentru o abordare mai tehnică a conceptului de european, mai ales după Tratatul de la Maastricht, când s-a pus pentru prima dată problema valorilor europene, care constau din respectul demnității umane, al libertății, al democrației, al egalității, ca și al drepturilor omului, inclusiv respectul apartenenței la minorități. Aceste valori sunt comune statelor membre ale Uniunii Europene într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați. Pe plan extern Uniunea promovează pacea, valorile sale și bună starea popoarelor sale, propunându-și să asigure tuturor statelor sale împărtașirea aceluiași viitor pacifist fondat pe valorile comune.




Finalmente, să nu uităm nici zorii istoriei umanității și nici accidentul originar, admițând că și în istorie hazardul este la fel de probabil ca și reiterarea. La început, grecii sau romanii nu cunoșteau noțiunea de frontieră, dacă e să-l credem pe G. Burdeau. Abia lucrările cartografice ale secolului al XVI-lea au făcut posibilă apariția noțiunii moderne de limită, de frontieră. Europa actuală modifică politic acest concept în esența sa, iar mecanismul secretării identității europene va schimba frontierele identitare culturale individuale, prin deplasarea înseși identităților naționale din fiecare cetățean (Problemă : către ce ? în ce doză ? cu ce consecințe ?) Fenomenul este accelerat și ireversibil, după teoriile lui Paul Virilio, precum acel orizont de așteptare ce precede fie un cataclism, fie un paradis. Europeanul poate apărea pe scena istoriei și ca un martor la o victorie, și ca un martor la un eșec. E de datoria noastră să-l așteptăm, construindu-l. Avem ceva mai bun de făcut ?

























TU
CINE
TE
CREZI?

Work-shop de identitate culturală


cu

Salon de înfrumusețare identitară



20 februarie, ora 14
Parteneri media: Monitorul, Crai Nou, Obiectiv, Antena 1, Evenimentul, Radio România Cultural, Impact, OrasulSuceava, News Bucovina, Radio Top 91, Jupanul, TVR Cultural, Ziua, Radio Iași, NordLitera, televiziunea RomÂnia Culturală, Radio France Internațional







Blog Angela Furtuna




[email protected]