Ilie Jaluzea

Asa ii spun copiii de prin vecini. Nu pare tulburat de o atare porecla, ca stie doar el, Ilie Minea din Ploiesti, drumul la capatul caruia jaluzelele or sa-l faca bogat si celebru. Ei, daca nu chiar bogat,
atunci macar sa ajunga sa-si schimbe becurile din casa, ca toate-s de 40 si sa mai stinga din datoriile la intretinere, vreo patru milioane de lei. Da'pentru asta-i musai sa ajunga in Cartea Recordurilor. Cu jaluzelele lui din cacareaza de oaie, sa scuze doamnele expresia!

Totul a inceput de la o dulceata de cirese

Ilie Minea locuieste in Ploiesti la etajul al patrulea al unui bloc vizavi de postul local de televiziune. Cit e ziua de lunga lucreaza in balcon, printre cutii cu simburi. Tine aproape un pahar de tuica in care a
scufundat citeva visine. Dupa ce le-a scos simburii. Are 49 de ani, o artrita de la taica-su mostenire si un dinte impotriva primarului, ca l-a tratat cu sictir odata, intr-o audienta, cind s-a dus sa-i ceara adresa de la Cartea Recordurilor. "Du-te dom'le d'acilea, ca avem treaba, noi construim blocuri si sosele pentru oamenii care ne-a ales!", i-a aruncat primul gospodar. Iar de-atunci Ilie si l-a rupt de la suflet, dar nu si de la gura. Pina la urma a facut rost de adresa, i-a trimis un prieten din Canada editia din 2002 a Cartii Recordurilor. Ca Ilie are multi prieteni, aproape la fel de multi pe cite slujbele pe avute pina sa-l scoata la pensie artrita de la batrinu: a fost ajutor de sofer la ONT, "umflam rotile la autocar, aia inseamna!", pedagog la un camin de liceu,administrator de cantina, vinzator la un magazin de mochete si-nca multe altele a facut Ilie Minea la viata lui, dar nimic nu se compara cu ce face acum. Cum a inceput totul? "Acu vreo sapte ani a facut nevasta-mea o dulceata de cirese si-a ramas o tirla de simburi, cam un chil. Eu sint omul care nu arunca nimic. Cum femeia ma batea la cap ca intra tot soarele in casa, de ne sufocam, am zis, ia sa fac o jaluzea."

Jaluzele din opt mii de "maslinute" de oaie

Si a pus Ilie simburii la uscat si i-a slefuit cu smirghel. De-atunci isi lasa sa creasca unghiile de la degetele mari ale miinilor, "treaba toata e de unghii, fara ele nu poti sa apuci simburele, ele-s si
menghina si patent, 'ntelegi matale?!" si omul imi arata degetele, unul are o unghie tocita de la atita slefuit, celalalt are unghia intreaga, acu' lucreza cu unghia asta de la dreapta si o astepta vreo luna sa creasca la loc pe cealalta, de la stinga.O data slefuiti, simburii au primit cite o gaura prin care ploiesteanul i-a trecut cu rabdare, dupa ce i-a lacuit, unul dupa altul, zi dupa zi, pe o sforicica.
La inceput o mie, de la dulceata soatei, apoi alte mii, cu ajutorul vecinilor, care mincau si visine, si caise, si prune, piersici sau pepeni. A umplut casa de jaluzele, care acopers acum nu numai ferestrele, dar si peretii, si de abajururi in siraguri, ca niste plete de copila, ce inconjoara lustra inutila cu patru becuri niciodata aprinse din camera de lucru a lui Ilie Minea. Ca omul chibzuieste si apa cind spala pe mini si lucreaza doar la o lampa de 14 wati. "Am
jaluzele din 21.000 de simburi de cireee ei visine, 12.000 din fructe de tei, 8.000 de prune, 6.000 de pepene galben si negru, vreo 4.000 de piersica si nu mai stiu cite din caise, migdale, spinari de peste,
melci, gheare si gitlejuri de gaina." Fiecare sirag se termina intr-o eticheta pe care stau scrise felul si numarul simburilor. "Sa le fie usor la numarat alora de la recorduri, cind or sa vie". Dar in Cartea
Recordurilor vrea Ilie sa intre cu jaluzelele facute din cacareaza de oaie, 8.000 de bucati, da' nu oricare "maslinute", ci alese cu minuta lui de la o stina din Giurgeni, din alea cit mai marunte, "de se usuca mai repede si le dau gaura mai fina". Dobindind experienta, Minea a sesizat disfunctii ale procesului tehnologic si e pe cale sa le rezolve: "Inainte puneam simburii pe sfoara, dar se rupea sfoara ca putrezea, apoi i-am pus pe nylon de pescuit, iar acum si pun pe sirma de cupru. Si poate fac si o licitatie pe Internet, ca-n tara la noi n-are omu' bani sa-mi dea pe munca asta!".

Concursurile de la radio

Prin toata casa se vad mina si neastimparul lui Ilie Minea; sufrageria e tapetata cu resturi de mocheta, imbinate-n ronduri si patratele, alaturi de alte ronduri din oglinzi, cu rost estetic, zice gazda, dar si tehnic.."am cistigat cinci grade termic, ba chiar si fonic, citeva..", pragurile usilor sint dublate de scinduri imbogatite cu scrum de tigara tras in lac, iar usa de la intrare are in dreptul numelui de familie harta României facuta dintr-un disc cu Irina Loghin. Paharele de iaurt acoperite cu rumegusul de la simburii slefuiti au devenit candele sau vaze de flori, iar la baie omul nostru tine prosoapele separat pe doua suporturi de lemn imbracate in cite un rest de mocheta.. "o minuta si un piciorus, sa nu confunde careva prosoapele..". In toata casa miroase puternic a pipi de pisica, de la mita asta alintata, ce ni se
incurca mereu printre picioare, de care nevestei i s-a facut mila intr-o dimineata, pe cind spala scarile cu ora, ca sa scoata un ban pe linga pensie. Ilie Minea are cu vecinii sai o relatie speciala. Merge vreunul la vreo cumetrie, la o nunta...la intoarcere, spre dimineata, asa cu floarea-n piept, cu sticla de vin bauta pe jumatate intr-o mina si cu cealalta pe dupa grumazul nevestei, vecinul bate in usa lui Ilie si-i lasa ba o punga cu spinari de peste sau gitlejuri de gaina, ("dupa ce se usuca, astea-s tare fragile la prelucrat, dom'le!") ba juma' de chil de simburi. Ilie le da-n schimb cite-un praf de curatat aragazul. Iar pe unii chiar ii trimite in excursie prin strainatate. De unde are Ilie atitea prafuri de curatat, asta-i alta poveste, la care interlocutorul meu devine mai zgircit cu vorbele. Imi trece in fuga prin fata ochilor un caiet studentesc, scris pe jumatate cu ...datele concursurilor de la radio la care participa ..Anul trecut a cistigat 240 de premii, printre care doua excursii in Grecia, Intr-una si-a trimis copiii, pe alta a dat-o unuia pe o sticla de tuica..Findca n-are voie la unele posturi de radio sa cistige decit o data o pe luna, joaca pe numele vecinilor. "Chiar zilele astea am primit un cadou de Pasti, am crezut ca-s cozonaci, da' iar mi-au dat Tix-uri!", face Ilie si coboara de pe sifonier o cutie de carton plina cu sampoane si detergenti.

Povestea covorasului terapeutic

Recunoaste ca uneori n-a avut mina buna la afaceri. Una din infringerile lui e povestea "covorasului terapeutic". |l doare sufletul sa-i vada pe români cum arunca totul. A dat in ziar un anunt, cumpar dopuri de plastic si s-a trezit cu doi pusti din Sinaia care i-au descarcat la usa 11.000 de dopuri; la 100 de lei dopul, le-a dat toata pensia lui si a facut covorasul asta. Apoi a dat anunt ca vinde covorasul. "Nu m-a cautat nimeni de-atunci", suspina Ilie cu privirea prinsa intre dopurile de apa minerala si de suc, printre care s-au scurs, o data cu zilele lui girbovite, o pensie si citeva iluzii.

Il scoate din lehamite soneria. Intra in casa Stan Tatuta, vecin batrin, fes si ochelari de raper. "Uite colea, ti-am adus un cap de drac!", zice Tatuta si-i lasa pe masa o figura din metal. Ilie abia de-si saluta oaspetele, ii explica scurt ca-l are in casa pe domnu de la ziar. E momentul lui de glorie, spune ca e patriot, ca il doare sufletul de neam. Eu il rog sa argumenteze, el zice, hai sa-ti arat argumentul. Dam la o parte draperia din cicareaza de oaie si ajungem pe balcon. Aici, Ilie tine vreo cinspe pet-uri despicate la burta, pline cu pamint si asezate pe orizontala. A sadit capsuni, vreau sa manince din cultura lui. Spune ca daca fiecare român si-ar pune cite o suta de capsuni in balcon, cica ar veni spaniolii la noi sa le culeaga.
Stan Tatuta ii da dreptate la fiecare vorba. Si trage din cind in cind cu ochiul la caietul cu socotelile de la concursuri.

(rradu)