Ungaria va intra în Uniunea Europeană. Au rămas doar câteva zile până la îndeplinirea unui vis, pe care cu 15 ani în urmă nu îndrăznea nimeni să-l viseze. La 1 mai Ungaria va fi răsplătită pentru tăierea sârmei ghimpate, pentru primirea generoasă a capitalului străin (fără lozinci de teapa nu ne vindem țara) și pentru adoptarea unei legislații corespunzătoare normelor europene care permite trecerea de la o societate de tip socialist la una de esență capitalistă. Reformele necesare au atins prin urmare toate straturile socio-culturale ale Ungariei. Și totuși, se vede chiar în aceste săptămâni cât de anevoios este procesul de schimbare a frontului ideologic, îndeoaebi în rândurile intelectualilor, cu o accentuare deosebită pe oamenii de litere maghiari.

Un jurnalist turmentat al unui post de radio avantgardist de orientare stângă și-a exprimat într-o emisiune de crăciuni dorința de a-i extermina pe creștinii. Cu toate că RADIO TABU l-a concediat chiar în aceeași zi pe nefericitul jurnalist mediile de coloratură naționalistă din țară au început o campanie de „toleranță zero împotriva tuturor care propagă sentimente de ură împotriva ungurilor și creștinilor“, cum s-a exprimat un vorbitor la o manifestație de stradă din 11 ianuarie.

La aceeași demonstrație poetul Kornél Döbrentei, membru în consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor, a protestat „împotriva Holocaustului moral a ungurimii, care este dus de profeți falși în haine și măști false – numai bărbile fiind autentice“. Aceste grozăvii au fost duse la cunoștința cetățenilor din țările de limbă germană printre alții și de scriitorul Istvan Eörsi (născ.1931) care trăiește și scrie la Berlin și Budapesta. Comentariul lui a fost publicat de BERLINER ZEITUNG în ziua de 16 martie.

În FRANKFURTER RUNDSCHAU din aceeași zi se poate citi un eseu semnat de scriitorul György Dalos (născ. 1934) sub titlul „Nicidecum o derapare“ (Kein Ausrutscher). În jur de 100 de scriitori maghiari scrie el, au părăsit de la declanșarea campaniei naționaliste Uniunea Scriitorilor din Ungaria. Printre ei se numără și renumitul György Konrád, fostul președinte a Academiei de Arte din Berlin. El se ocupă de această problemă întru-n material detailat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG (19 martie 2004) și regretă faptul că „majoritatea sensibilă a scriitorilor maghiari, care nu prețuiesc un astfel de limbaj, nu s-a făcut remarcată“. El vorbește de 120 de membri care ar fi părăsit Uniunea Scriitorilor.

FRANKFURTER RUNDSCHAU se ocupă și în ediția sa din 19 martie de „antisemitismul în Europa“. Scriitorul și jurnalistul Richard Wagner (născ. 1953 la Lovrin/jud. Timiș), un foarte apreciat cronicar a evenimentelor sudesteuropene, situează problema intelectualității maghiare într-un context istoric, social, cultural și economic sudesteuropean și ajunge la concluzia că în ochii noilor naționaliști, mulți dintre ei fiind doar oportuniști și foști colaboratori comuniști, „evreii sunt răspunzători pentru trecutul comunist, dar și pentru lepădăturile prezentului capitalist, pentru demonul globalizării.“

Cotidianul elvețian NEUE ZÜRCHER ZEITUNG se ocupă și el în mai multe articole din luna martie de „greața societății contemporane din Ungaria“ care nu e în stare „să rezolve conflicte etice în mod civilizat“. Renumitul expert în probleme de politică europeană Paul Lindvai nu e însă siguri dacă problema literaturii ungare este doar o „furtună în paharul de apă“ sau chiar „vârful unui aisberg“ (DIE WELT, 3 aprilie 2004).

Purtătorul premiului Nobel pentru Literatură, Imre Kertész, nu a părăsit în urma acestui scandal Uniunea Scriitorilor din Ungaria. El și-a înapoiat carnetul de membru deja în anul 1990 din motive de tendințe antisemite în rândul scriitorimii maghiare