Regina o privi cu îndoiala, râse strident si se aseza confortabil pe bordura din spatele tejghelei. În secunda urmatoare o tuse rebela aproape ca o sufoca si dupa ce scuipa scârbita lânga piciorul Floricicai, rânji:
- Taci fa, ca nu te cred! I-ai spus tu lu’ nebuna aia da ma-sa sa iasa afara, pa dracu’! Pai te lua la omor amândoi si ma-sa si Vasile! Ce, nu-i stiu io p-astia…
- Treaba ta fa, nu crede! Io-ti spui c-am dat-o afara si i-am zis sa n-o mai prind pa la usa mea c-o omor! Sa stea dracu’ la ea acolo ca din cauza ei nu ma-nteleg cu Vasile. Vine si bea cu el cot la cot pâna cade sub masa si p-orma io trebuie sa-l suport p-ala. Stii ca-i rau la bautura! Mai vine si ea sa-l provoace, sa dea dracii-n ea da betiva! Floricica zari un potential client:
- Ia frumosule flori pentru iubita matale! Ia uite ce flori frumoase-ti dau! Hai, na! 25.000 buchetu’ ca-mi place da mata… Nu vrei? 20, na! Sa nu zici ca-s rea! Nu iei? Domnu’! Domnu’… Mânca-te-ar ciuma da urât! Floricica scuipa dupa omul care trecuse mai departe, cu pasi grabiti, fara sa întoarca privirea.
- Ce zici fa da astia! Nu cumpara nici unu’! Nici macar nu mi-am facut safteaua! Si sa dea dracu daca nu m-am cocosat în cimitir culegând florile de pe morminte. Daca nu vând nimic iar îmi sare nebunu’ ala-n cap, ca tot timpu’ vrea bani de bautura! De s-ar îneca odata! ofta Floricica.
Regina ofta si ea înciudata:
- Dracu’ te-a pus fa, sa te iei cu el? Ti-am spus io c-o sa fie nasol, ca gagiu’ nu-i bun da nimica…
- Da, ca parca Giani al tau e ceva da el! sari Floricica cu gura.
- Fa Floareo, macar Giani al meu e gagiu’ misto si are bistari! Iete ce bluza mi-am luat ieri… Si Regina se ridica în picioare fandosindu-se. Era îmbracata cu o fusta de blugi, o bluza cu flori mari tesute cu fir auriu, iar în picioare, fara ciorapi, niste papuci de plaja. Se bâtâi fudula prin fata Floricicai care o privi cu dispret.
- Da fa, ca tare eleganta mai esti… Regino, asta o sa te manânce de vie, îti spui io! Mai bine ti-ai vedea de treaba ca daca afla asta pe ce-i cheltuiesti tu banii s-a zis cu tine! Sa nu zici ca nu ti-am spus.
Regina se posomorî:
- Lasa-ma fai, nu-mi strica placerea. Da-l dracu’ ca n-o sa-si dea seama ca i-am luat din bani, are o gramada ascunsi si io i-am descoperit ascunzatoarea. Ca dac-ar fi sa-mi dea el, la pastele cailor poate…
Se asternu tacere. Oamenii treceau indiferenti pe lânga cele doua tiganci, grabind pasul în dreptul tejghelei cu flori furate din cimitir si întorcând capetele în încercarea de a evita, pe cât posibil, o acostare din partea acestora.
Floricica îi privea cu ura pe trecatori, iar Regina îsi contempla plictisita papucii.
- Floareo! se auzi o voce barbateasca.
- Fa Floareo! zbiera Vasile, care se apropia cu mers clatinat de taraba.
- Scoate fa, repede banii ca am nevoie! Acum!
- Ce nevoie ai ba Vasile, ca doar ai baut destul, nu vezi ca d-abia mergi? Hai, fii întelegator… îsi îndulci Floricica, vocea.
- Fa! Scoate banii când îti spun! Si hai mai repede ca n-am timp ca m-asteapta gagiii! se burzului Vasile catre nevasta lui.
Floarea privi disperata catre Regina:
- N-am ba Vasile nici un ban! N-a cumparat nimeni, nimic. Da unde vrei sa-ti dau, baga-s-ar dracu-n ea de bautura! se plânse Floricica. Dar n-apuca sa se tânguie prea mult, ca în secunda urmatoare Vasile se arunca asupra ei lovind-o cu pumnii si picioarele. Femeia cazu jos secerata si începu sa urle bezmetica:
- Aoleo! Ma omoara! Aoleo!
- Scoate fai banii, n-auzi? Scoate banii ca te omor! zbiera Vasile ca scos din minti, continuând sa o loveasca pe femeia prabusita la picioarele lui.
Regina cu un gest precipitat scoase de sub fusta niste bani si îi întinse catre Vasile.
- Ia banii astia si las-o în pace, nebunule! Du-te dracu ‘si îneaca-te în bautura, luate-ar gaia de smintit! îi spuse Regina cu voce stridenta.
- Ia-n te uita, ce de bani… se mira o voce care o facu pe Regina sa tresara.
Giani venise cu Vasile si asistase de la distanta, amuzat la scena de mai devreme.
- Da de unde ai tu banii aia fa Regino?! întreba Giani amenintator. Se apropie de ea si o apuca de par.
- Nu cumva sunt banii mei? Ai, fa? Mi-ai furat banii, fa? Culcat! zbiera Giani.
Regina suspina catre el:
- Giani, te rog…
- Culcat fa, am spus! Pupa pantofu’, hai! Târaste-te, fa! Nu! Nu te ridica! Scoate bistarii! Asa! În momentul acela o lovi puternic cu piciorul în stomac.
Regina scoase un urlet neomenesc si se încovoie de durere. Cei doi tigani, mândrii de isprava lor se îndepartara râzând.
- Fa! Sa faceti rost de bani ca ne întoarcem!… si înjurara la unison pâna când vocile lor se pierdura în aer. Cele doua tiganci se asezara vaitându-se, pe bordura din spatele tejghelei.
- Betivii dracului! murmura Regina.
La câteva sute de metrii distanta, câtiva tineri se oprisera si se priveau întrebatori.
- Ce s-o fi întâmplat?
- Ei, ce sa fie, spuse unul dintre ei si se strâmba dezgustat.
- Niste rromi!
O pala de vânt spulbera parul ravasit al Reginei. Privirea-i era vesteda ca si florile care zaceau pe tejghea, în soarele nemilos al verii…