Universul are patru porti pazite de ingeri. Nordul are tron la intrare, si e interzis omului de rand. Pe la est se intra in iubire, la vest se coboara. Sudul e mister...
Pe la rasarit incerca sa patrunda orice adolescent. Invatand tainele Bibliei intr-o familie de crestini catolici, Nelu era destul de timid vis-a-vis de ideea fireasca de a fi insotit de o fata la doar 17 ani ai sai. Crima lui Cain i-a epuizat fortele si dragostea, insa invatatura despre Adam si Eva l-a mai dezmeticit putin, adancind in el gandul ca Adam e creat pentru contemplare si curaj, Eva -pentru huzur si gratie ispititoare. In sinea sa se ducea de fapt o lupta intre ‘cel bun si cel rau’, incercand in final sa se simta destul de zeu pentru a pogori printre fiicele oamenilor. Apoi, avea remuscari si se gandea ce il invatase parintii lui nu numai din Biblie, ci si din lumea laicului, si anume ca succesul la femei e un semn de mediocritate. Din acest “balast” de ganduri nu stia ce sa aleaga. Incerca sa nu se lase influentat, si sa isi urmeze propriile porniri dominate de un gand de asemenea preluat dintr-un colt al memoriei: vazuse candva un film indian, in care un scriitor modest avusese urmatoarea interventie: “Ce scriitor mare as fi fost acum, daca la 17 ani as fi iubit!”
Intr-un spirit ancilar, naiv, in pauzele de la scoala, folosea un obelisc de superlative pentru a o atrage pe Geta, dintre care: „Tu nu esti ‚cea mai’, esti unica!” Nu era o fata frumoasa, dar calitatile ii anulau fisurile...
La inceput, se intalneau in parcuri. Patruns de emotie, pamantul primea lacrimile de bucurie, lacrimile sfinte ale nimfei baiatului. De pe bancuta aleasa de ei, priveau impreuna furnicile cum urca scoarta patata de rasina, pipaiau sporii aspri de pe dosul ferigii…Chiar ii scrisese fetei ceva frumos pe o batista. Apoi, se sarutau minute in sir... Si, undeva, de departe, acreala anonima vocifereaza: ce nerusinati?! Dar ei doi nu ii auzeau, pentru ca atunci cand suntem indragostiti nu traim pe-acelasi pamant cu ceilalti muritori, si practic nici nu ne patrund astfel de vociferari.
Intr-o zi, Geta il invita la ea acasa, parintii ei plecand in week-end la tara. S-au primit cu bratele deschise, dupa care lumina conspirativa a unei veioze ii lasa sa se cunoasca. In astfel de situatii, marea primejdie e sa te lasi prada unei idei fixe si ‘supunerii’ nietscheene. Se spune ca un barbat care are simtul jocului e intotdeauna fericit, in timp ce femeia e un public bun. Si incepuse jocul! Intr-o inocenta uitare de sine, se adopta gesticulatia puritatii. Trupul are nostalgia sufletului si e ajutat si de imaginatie, care nu cunoaste nici o stavila. Capcana pubiana e de fapt chinul luciditatii! Poftele materiei sau iubirii de certitudine erau un instinct, nu obisnuinta. Esti cuprins de „passion”, „emerveillement” si observau cum dureros de bun e tot ce se traieste! Principalul baraj de care se loveau era cum sa umbli pe suprafete fara sa tulburi adancurile? Tinerii trebuiau sa aleaga intre ceasul smintelii si cel al cuminteniei. Si brusc Nelu isi aduse aminte de fapte din Biblie...
Azi, in poarta de est a Universului zorii picura lacrimile unui dor de-a pacatui din nou pentru Nelu, dor exprimat in cele scrise pe batista Georgetei:

„Cand ma plimbam cu iubita
Ochii imbunatateau tot ce priveau
Maracinii mureau de placere sub talpi,
Parfumurile clipei inspirau ingeri suavi.
Umbrele ei dau indragite semne din cap,
Melancolice aripi batandu-mi la geam”...

De 35 de ani, pentru cardinalul Nelu N. e acelasi traseu: iarna, vara, noapte, zi. Se estompeaza copacii, se stinge lumina, dar un licur de la 17 ani a ramas printre frunzele colindate de razele de luna. Cat despre Fericire, Nelu o lasa, deocamdata, in socoteala lui Dumnezeu, celui ce sta pe tronul de Nord al Universului.